Gigel și uleiul de pește

Personajul din povestea următoare eu l-am denumit Gigel. Poate să-l cheme oricum, nu asta contează. Cică Gigel era un copil mic, vioi, ca orice alt copil de vârsta lui. Mama lui, persoană informată, a aflat de la specialiști că uleiul de pește este extraordinar de bun și sănătos pentru copil. Așa că mamă iubitoare ca toate mamele, ea a cumpărat o sticluță de ulei de pește pentru Gigel. Încântată, nevoie mare, l-a chemat pe Gigel și i-a zis că îi dă o linguriță de ulei de pește. Gigel a zis că nu vrea ulei de pește, neștiind ce e ăla. Mama a insistat să ia o linguriță pentru că e foarte bun pentru sănătate. Gigel a răspuns că e sănătos și că nu are nevoie. Mama lui nu s-a lăsat și a insistat până când Gigel a luat o linguriță de ulei. După o grimasă produsă de gustul uleiului, Gigel a zis că nu e bun și că nu mai ia așa ceva. Atunci mama lui, văzând ca nu mai poate să-l convingă sub nici o formă, a decis să-l mituiască. I-a spus că la fiecare linguriță pe care o va înghiți ea îi va băga un ban în pușculiță. Gigel, oripilat de gust, dar atras de ideea de a avea propria lui comoară, a început să înghită zilnic câte o linguriță de scârboșenie. După un timp, mirajul banilor câștigați a depășit oroarea gustului. Și iată că în una din zile a venit momentul în care s-a terminat sticluța cu ulei de pește. Gigel, bucuros, a mers la mama lui să o întrebe dacă poate să își cumpere ceva din banii adunați. Mama lui, bucuroasă, l-a anunțat că deja îi cumpărase ceva din banii aceia : o altă sticluță cu ului de pește!!! Sfârșit Cam asta ar fi povestea. Poate că nu este chiar așa; poate că pe eroul nostru nu-l cheamă Gigel; poate că mama lui nici măcar nu e mamă. Ideea este că în societatea actuală majoritatea suntem Gigel. Înghițim zilnic căcaturi administrate de alții cu o speranță, pentru a afla ... ce a aflat și Gigel. De jur împrejurul meu aud zilnic expresii de genul ”ce să faci?!”, ”nu am încotro”, ”trebuie” etc. Am uitat să trăim viața frumoasă de dinaintea primei lingurițe de căcat (a se citi servici, job) și acum trăim cu sentimentul că nu se poate altfel. Se poate. Dar este la fel ca în cazul dependenților de droguri: unii nu văd în ce hal sunt și continuă să bage în ei până la sf. Petru; alții văd dar sunt imobilizații de frica sevrajului; și mai sunt cei care, puțini la număr, își iau inima în dinți și încep lupta cu propria persoană, cu celelalte persoane (care fac totul să nu-l lase să iasă din hazna), și cu societatea actuală (însuși haznaua). Mesaj valabil pentru toată lumea: dacă cel de lângă tine e altfel, lasă-l așa! Nu ești Dumnezeu ca să îl faci după chipul și asemănarea ta Dacă vrei ca toți cei pe care îi vezi în jurul tău să-ți semene, fă-ți dracu o cameră cu oglinzi și când te apucă sentimentul menționat du-te în camera aia! Dacă eram proiectați să fim toți la fel, ne-am fi născut fără sexe și dintr-un laborator de clonare. If your name is Dolly - that is your problem, not mine. Nu știu dacă am reușit să transmit mesajul, așa că vă urez să aveți parte de un prezent și un viitor lipsite de aspecte vidanjabile, să ajungeți să locuiți în bordeie în mijlocul naturii vii, nu în penthouse în centrul haznalei.