Zilele trecute intr-o discutie oarecare avuta cu cativa colegi de munca a venit vorba despre politica si indirect despre nivelul de trai.
Pina aici nimic anormal. Dar din discutii am observat ceea ce pina atunci nu realizasem si anume faptul ca gandim unilateral.
Unul din colegi spunea ca guvernantii "nu se gandesc si la aia saraci, ci trag numai pentru ei ca sa se imbogateasca si mai tare".
Atunci l-am intrebat de ce se asteapta ca "aia de la putere" sa se gandeasca si la el. "Pai pentru ca e normal, ca de aia i-am votat."
Corect. Numai ca ei nu au candidat "de aia", ci au avut motivele lor. Tu i-ai votat pentru ce ai vrut tu, ei au candidat pentru ce au vrut ei.
In consecinta ei fac acum ceea ce si-au dorit ei.
"Pai da ma da astia bogati au furat destul sa mai faca ceva si pentru astia saraci!".
Acum l-am intrebat si eu pe el: "O stii pe boschetara aia epileptica care cerseste bani de autobuz sa nu mearga pe jos?"
"Da. Ce e cu ea?"
"Cat te-ai gandit azi la ea? Ai ajutat-o cu ceva? I-ai dat ceva azi?"
"Pai de unde sa-i dau ca eu nu am de ajuns nici pentru mine! Abia imi ajung banii de pe o zi pe alta!"
Fiecare cu prioritatile si neajunsurile lui. Atata timp cat noi oamenii de rand nu-i vedem si ajutam pe cei pentru care noi suntem "bogatasi" nu avem nici un drept sa emitem pretentii.
Nu suntem cu nimic mai buni decat "bagotasii aceia nesatuli".
Daca tu consideri ca nu ai destul ca sa ajuti o alta persoana macar o data pe saptamana, ce te face sa crezi ca cei care au mai mult decat tine vor gandi altfel?
In concluzie, nu ceea ce ai vrea sa ai si nu-ti ajunge te face sa fii om, ci ceea ce ai si poti oferi altuia care nu are.
P.S. Si da sunt "d'ala care are".
Am rate, am taxe, restante de plata, dobanzi si loc de munca.
Si mai am sanatate, o sotie pe care o iubesc si o apreciez pentru ceea ce este si un copil minunat.
Am prieteni.
In concluzie sunt "d'ala care are". Cel putin eu asa ma vad.
Saturday, April 10, 2010
Tuesday, March 30, 2010
Bau bau sau minciunile despre viitor
Cand eram copii, ne imaginam ca sub pat sau in debara se ascunde un monstru. Noaptea, multi tremuram la gandul ca era acolo, desi exista numai in mintile noastre. Cand crestem, multi dintre noi il inlocuim cu impozitele sau cu un dezastru financiar care nu s-a petrecut inca. Indiferent daca este vorba despre un monstru sau despre impozite, rezultatul este acelasi: ne facem griji inutile. De asemenea, ne otravim viitorul spunandu-ne niste minciuni care s-ar putea sa nu devina niciodata realitate.
Asa ca in loc sa actionam cu mult curaj, ne taram pina la slujba pe care o avem, ne vindem vietile pentru cativa dolari, traim cu un fals sentiment de securitate in ceea ce-l priveste pe acel bau bau, spunandu-ne:"Dar daca se va intampla...", "Ce voi face daca...". Chiar daca suntem batrani, monstrul exista si ne rapeste multora dintre noi minunatele ocazii pe care le avem in viata. De aceea procesul de a minti despre viitor poate fi foarte util celor care vor sa faca un pas indraznet inainte.
Tatal bogat spunea:"Fie suntem norocosi, fie nu. Oamenii care nu au succes traiesc nefacand nimic pentru a putea ocoli raul care li s-ar putea intampla. Dar e greu sa ti se intample ceva - rau sau bun - daca nu faci nimic si te lasi paralizat de frica. Un individ de succes este cel care actioneaza si face fata si celor bune si celor rele, stiind ca poate face in asa fel incat norocul sa fie de partea lui."
Un reporter m-a intrebat intr-o zi cum am depasit frica de esec si mi-a cerut cateva ponturi despre secretul succesului meu. Am tacut cateva clipe si dupa aceea i-am spus:"Tatal bogat m-a invatat sa transform nenorocul in succes." Asa ca, pentru a avea noroc incepe cu pasi mici si alege viata pe care o visezi in loc sa mori de frica din cauza unui monstru imaginar. Nu-l lasa pe bau bau sa-ti fure visurile. Minte frumos despre viitorul tau.
....
Nu uitati ca viitorul nu s-a intamplat inca. Ar fi bine sa il faceti sa devina realitatea pe care v-o doriti si nu cea de care va temeti. Majoritatea oamenilor se gandeste la scenariul cel mai neplacut atunci cand vine vorba despre schimbarea viitorului financiar si nu la cel placut. Bun sau rau, viitorul este oarecum o minciuna, potrivit informatiilor psihoterapeutilor. Marele Babe Ruth avea obiceiul de a-si lua bata de baseball si a o indrepta spre gardul opus al terenului. Acesta era modul lui de a spune: "Intentionez sa arunc mingia peste gard." El facea mereu acest lucru, desi rata mingia mai des decat majoritatea celorlalti jucatori, nereusind sa o loveasca. Desi avea mai multe erori decat cei mai multi, intotdeauna isi indrepta bata spre zidul indepartat, iar in prezent este cunoscut ca regele aruncarilor la mare distanta, nu ca regele celor care nu nimereau mingea.
Tanar si bogat - Robert T. Kiyosaki
Asa ca in loc sa actionam cu mult curaj, ne taram pina la slujba pe care o avem, ne vindem vietile pentru cativa dolari, traim cu un fals sentiment de securitate in ceea ce-l priveste pe acel bau bau, spunandu-ne:"Dar daca se va intampla...", "Ce voi face daca...". Chiar daca suntem batrani, monstrul exista si ne rapeste multora dintre noi minunatele ocazii pe care le avem in viata. De aceea procesul de a minti despre viitor poate fi foarte util celor care vor sa faca un pas indraznet inainte.
Tatal bogat spunea:"Fie suntem norocosi, fie nu. Oamenii care nu au succes traiesc nefacand nimic pentru a putea ocoli raul care li s-ar putea intampla. Dar e greu sa ti se intample ceva - rau sau bun - daca nu faci nimic si te lasi paralizat de frica. Un individ de succes este cel care actioneaza si face fata si celor bune si celor rele, stiind ca poate face in asa fel incat norocul sa fie de partea lui."
Un reporter m-a intrebat intr-o zi cum am depasit frica de esec si mi-a cerut cateva ponturi despre secretul succesului meu. Am tacut cateva clipe si dupa aceea i-am spus:"Tatal bogat m-a invatat sa transform nenorocul in succes." Asa ca, pentru a avea noroc incepe cu pasi mici si alege viata pe care o visezi in loc sa mori de frica din cauza unui monstru imaginar. Nu-l lasa pe bau bau sa-ti fure visurile. Minte frumos despre viitorul tau.
....
Nu uitati ca viitorul nu s-a intamplat inca. Ar fi bine sa il faceti sa devina realitatea pe care v-o doriti si nu cea de care va temeti. Majoritatea oamenilor se gandeste la scenariul cel mai neplacut atunci cand vine vorba despre schimbarea viitorului financiar si nu la cel placut. Bun sau rau, viitorul este oarecum o minciuna, potrivit informatiilor psihoterapeutilor. Marele Babe Ruth avea obiceiul de a-si lua bata de baseball si a o indrepta spre gardul opus al terenului. Acesta era modul lui de a spune: "Intentionez sa arunc mingia peste gard." El facea mereu acest lucru, desi rata mingia mai des decat majoritatea celorlalti jucatori, nereusind sa o loveasca. Desi avea mai multe erori decat cei mai multi, intotdeauna isi indrepta bata spre zidul indepartat, iar in prezent este cunoscut ca regele aruncarilor la mare distanta, nu ca regele celor care nu nimereau mingea.
Tanar si bogat - Robert T. Kiyosaki
Saturday, March 20, 2010
Despre pensii
Am primit textul pe email azi si am zis ca e ok sa va dau de gandit cu textul asta, caci mie mi-a dat ceva furnicaturi intre urechi.
Facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom
presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar
putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul
statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria
bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni .
Facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom
presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar
putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul
statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria
bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni .
Wednesday, March 17, 2010
Cel mai distrugator cuvant
""Tatal bogat spunea adesea:
_ Cel mai distrugator cuvant din toate cuvintele existente este "maine". Cei care folosesc cu precadere cuvantul "maine" sunt oamenii saraci, cei nefericiti, cei bolnavi si cei care nu au niciodata succes in viata. Acesti oameni spun adesea: "O sa incep sa fac investitii de maine incolo" sau O sa-mi incep de maine exercitiile si regimul" sau "Am sa incep sa citesc de maine" si asa mai departe.
Tatal bogat spunea ca acest cuvant - "maine" - este cuvantul care distruge cele mai multe vieti. Iata ce spunea el:
_ Problema cuvantului "maine" este ca n-am vazut niciodata o zi de "maine". "Maine" nu exista. El exista numai in mintea visatorilor si ratatilor. Oamenii care amana totul pina "maine" descopera in final ca toate pacatele si obiceiurile proaste din trecut ii prind din urma. N-am vazut niciodata o zi de "maine". Nu avem decat ziua de azi. "Astazi" este cuvantul invingatorilor in timp ce "maine" este cuvantul ratatilor.""
Tanar si bogat - Robert Kiyosaki
_ Cel mai distrugator cuvant din toate cuvintele existente este "maine". Cei care folosesc cu precadere cuvantul "maine" sunt oamenii saraci, cei nefericiti, cei bolnavi si cei care nu au niciodata succes in viata. Acesti oameni spun adesea: "O sa incep sa fac investitii de maine incolo" sau O sa-mi incep de maine exercitiile si regimul" sau "Am sa incep sa citesc de maine" si asa mai departe.
Tatal bogat spunea ca acest cuvant - "maine" - este cuvantul care distruge cele mai multe vieti. Iata ce spunea el:
_ Problema cuvantului "maine" este ca n-am vazut niciodata o zi de "maine". "Maine" nu exista. El exista numai in mintea visatorilor si ratatilor. Oamenii care amana totul pina "maine" descopera in final ca toate pacatele si obiceiurile proaste din trecut ii prind din urma. N-am vazut niciodata o zi de "maine". Nu avem decat ziua de azi. "Astazi" este cuvantul invingatorilor in timp ce "maine" este cuvantul ratatilor.""
Tanar si bogat - Robert Kiyosaki
Tuesday, March 16, 2010
Avantajul rezilientei
""Larry Newman a pierdut tot ce avea in cutremurul din 1987 care a devastat sudul Californiei. "Am fost ingrozit cand cutremurul a inceput sa zgaltaie blocul in care locuiam", spune el. "Tocmai ma dadusem jos din pat cand ne-a lovit. Scantei electrice zburau peste tot si totul in jur lua foc. Stiam ca trebuie sa ies afara si inca repede."
Fiindca nu apucasem sa ma imbrac, am infascat halatul de baie si am fugit afara. Stateam acolo cu vecinii, uitandu-ne la flacarile care ieseau pe ferestrele apartamentului meu si ardeau tot ce aveam.
Cum stateam si ma uitam, deodata am inceput sa realizez care va fi impactul si capul a inceput sa mi se invarta. Nu numai ca trecutul mi se topea in fata ochilor, dar si viitorul era mai nesigur ca niciodata. De-a lungul ultimului an, ma luptasem, ca actor neinscris in sindicat sa-mi croiesc o cariera. Dar veniturile mele erau atat de scazute incat nu am fost in masura sa ma alatur Asociatiei Actorilor de Film. Statutul de membru mi-ar fi deschis multe porti, mi-ar fi triplat veniturile si m-ar fi ajutat sa avansez in cariera. Acum, garderoba mea, extrem de importanta pentru a obtine roluri, se transforma in cenusa."
Doi vecini au observat ca purtam numai halatul de baie. M-au luat acasa la ei si mi-au dat niste haine si niste pantofi. Am telefonat la doi dintre prietenii mei cei mai buni care m-au primit cu bratele deschise in apartamentul lor, oferindu-mi locuinta, hrana si ganduri bune. Dupa ce m-am mai linistit, am inceput sa ma gandesc ce se va intampla cu mine. Au inceput sa-mi treaca prin minte tot felul de ganduri negre despre situatia mea.
Dar curand dupa aceea, un mare calm a coborat in mine - aproape ca o mana gigantica care a pus fraul unui cal prins intr-o cursa nebuna. Am realizat ca eram intreg si tot ce trebuia sa fac pentru a ma mentine pe linia de plutire era sa ma ocup de fiecare lucru pe rand, de fiecare moment in parte.
Doua zile dupa incendiu, m-am dus la Agentia Federala pentru Gestionarea Urgentelor si am completat formularele necesare. Doua zile mai tarziu, un reprezentant al agentiei m-a intalnit la apartamentul meu pentru a evalua daunele. La zece zile dupa incendiu, am primit un cec de 5000$. Cu acesti bani mi-am cumparat o garderoba mai buna ca inainte si m-am inscris in Asociatia Actorilor de Film.
Acum, daca oamenii ma intreaba despre cutremur, le spun ca a fost o experienta si buna si rea. Incendiul s-a transformat dintr-o tragedie intr-o binecuvantare, atat pe plan profesional, cat si personal. Incendiul a intarit credinta mea ca lucrurile pot fi inlocuite si ca cel mai important aspect al oricarei situatii este modul cum reactionezi. Experienta mea m-a pus in contact cu oameni care trecusera si ei printr-o experienta asemanatoare. Acum am roluri in mod regulat si ma trezesc in fiecare dimineata cu bucuria gandului de a merge la lucru. In plus, toate emotiile prin care am trecut, ma ajuta in munca mea de actor.
Reflectand bine, mi se pare ca viata este plina de surprize bune si ele apar in modurile cele mai neasteptate. Pentru oricine va trece printr-o situatie similara, i-as spune sa se gandeasca la viata ca si cum s-ar afla intr-o barca mica avand mana pe carma. Cand se starneste o furtuna puternica care te scoate din drum, daca mentii o mana ferma pe carma, este numai o problema de timp ca furtuna sa se potoleasca si sa rasara soarele.""
Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT
Fiindca nu apucasem sa ma imbrac, am infascat halatul de baie si am fugit afara. Stateam acolo cu vecinii, uitandu-ne la flacarile care ieseau pe ferestrele apartamentului meu si ardeau tot ce aveam.
Cum stateam si ma uitam, deodata am inceput sa realizez care va fi impactul si capul a inceput sa mi se invarta. Nu numai ca trecutul mi se topea in fata ochilor, dar si viitorul era mai nesigur ca niciodata. De-a lungul ultimului an, ma luptasem, ca actor neinscris in sindicat sa-mi croiesc o cariera. Dar veniturile mele erau atat de scazute incat nu am fost in masura sa ma alatur Asociatiei Actorilor de Film. Statutul de membru mi-ar fi deschis multe porti, mi-ar fi triplat veniturile si m-ar fi ajutat sa avansez in cariera. Acum, garderoba mea, extrem de importanta pentru a obtine roluri, se transforma in cenusa."
Doi vecini au observat ca purtam numai halatul de baie. M-au luat acasa la ei si mi-au dat niste haine si niste pantofi. Am telefonat la doi dintre prietenii mei cei mai buni care m-au primit cu bratele deschise in apartamentul lor, oferindu-mi locuinta, hrana si ganduri bune. Dupa ce m-am mai linistit, am inceput sa ma gandesc ce se va intampla cu mine. Au inceput sa-mi treaca prin minte tot felul de ganduri negre despre situatia mea.
Dar curand dupa aceea, un mare calm a coborat in mine - aproape ca o mana gigantica care a pus fraul unui cal prins intr-o cursa nebuna. Am realizat ca eram intreg si tot ce trebuia sa fac pentru a ma mentine pe linia de plutire era sa ma ocup de fiecare lucru pe rand, de fiecare moment in parte.
Doua zile dupa incendiu, m-am dus la Agentia Federala pentru Gestionarea Urgentelor si am completat formularele necesare. Doua zile mai tarziu, un reprezentant al agentiei m-a intalnit la apartamentul meu pentru a evalua daunele. La zece zile dupa incendiu, am primit un cec de 5000$. Cu acesti bani mi-am cumparat o garderoba mai buna ca inainte si m-am inscris in Asociatia Actorilor de Film.
Acum, daca oamenii ma intreaba despre cutremur, le spun ca a fost o experienta si buna si rea. Incendiul s-a transformat dintr-o tragedie intr-o binecuvantare, atat pe plan profesional, cat si personal. Incendiul a intarit credinta mea ca lucrurile pot fi inlocuite si ca cel mai important aspect al oricarei situatii este modul cum reactionezi. Experienta mea m-a pus in contact cu oameni care trecusera si ei printr-o experienta asemanatoare. Acum am roluri in mod regulat si ma trezesc in fiecare dimineata cu bucuria gandului de a merge la lucru. In plus, toate emotiile prin care am trecut, ma ajuta in munca mea de actor.
Reflectand bine, mi se pare ca viata este plina de surprize bune si ele apar in modurile cele mai neasteptate. Pentru oricine va trece printr-o situatie similara, i-as spune sa se gandeasca la viata ca si cum s-ar afla intr-o barca mica avand mana pe carma. Cand se starneste o furtuna puternica care te scoate din drum, daca mentii o mana ferma pe carma, este numai o problema de timp ca furtuna sa se potoleasca si sa rasara soarele.""
Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT
Monday, March 15, 2010
Tu alegi
Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre ce mai merge in tara asta. Si venise vorba si despre afacerea Amway pe care mi-am pornit-o. Eu cu argumente pro, el cu contra. Acum din perspectiva din care vad eu lucrurile stiu ca are si el dreptate, caci cunoaste alte persoane care au avut o afacere in parteneriat cu Amway si care s-au lasat ca nu castigau mai nimic. Ce vreau sa spun este ca nu oricine se poate realiza din afacerea asta. Si asta nu din cauza afacerii in sine sau a cunostintelor, ci din cauza mentalitatii. Cea mai mare parte din posturile de pe acest blog sunt citate din cartile recomandate de catre partenerii din aceasta afacere. Am prieten care a incercat afacerea si care a renuntat, dar care recunoaste ca pregatirea pe care a dobandit-o in afacerea asta i-a schimbat viata in bine.
Subiectul pe care vreau sa-l abordez acum este urmatorul: multi din cei cunoscuti spun ca nu vor sa munceasca in plus in timpul liber cativa ani ca sa devina independenti financiar. Sunt multumiti cu serviciul actual si cu conditiile de munca.
DAR
poti munci cativa ani (depinde numai de tine cati) si sa nu mai depinzi de nimeni
SAU
poti continua asa ca acum.
Unul din rezultate poate fi asta:
""Tanara de 34 de ani internata de marti la Spitalul Universitar din Capitala in stare grava, direct de la locul de munca, a incetat din viata sambata, in jurul orei 19.45, potrivit reprezentantilor spitalului.
"Pacienta Ramona Carmen Ciciu, internata la terapie intensiva, a murit, in ciuda eforturilor echipei medicale. Exista si o suspiciune de miocardita, insa nu ne putem pronunta daca a fost urmarea efortului prelungit. Se vor face investigatii medico-legale", a precizat, potrivit NewsIn, purtatorul de cuvant al Spitalului Universitar, dr. Bogdan Popescu.
Vineri, medicii au anuntat ca starea femeii s-a agravat din cauza unor leziuni cerebrale rezultate din lipsa de oxigen produsa in partea creierului care regleaza functiile vegetative si echilibrul dintre apa si ioni in organism. Mai mult, pacienta suferea si de diabet insipid.
Tanara a fost internata acum cinci zile dupa ce a suferit un stop cardio-respirator la serviciu si a fost operata pe creier din cauza unor complicatii.
Familia tinerei pune starea grava in care ajunsese aceasta pe seama muncii epuizante si a stresului de la birou. Tanara lucra ca programator la o firma din Capitala. Reprezentantii firmei au declarat ca nu aveau cunostinta ca angajata lucra peste program.
Procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti au anuntat vineri ca s-au sesizat din oficiu si efectueaza cercetari in vederea stabilirii tuturor imprejurarilor in care Ramona Carmen Ciciu a ajuns in stare grava la spital.
Fostii colegi: Munca peste program era o regula
Fostii colegi ai tinerei au declarat pentru Realitatea TV ca orele suplimentare, intinse nu de putine ori pana la miezul noptii, sunt frecvente in firma la care au lucrat.
"9 -18 cu o ora pauza de masa, acesta era programul oficial. Neoficial, stateai pana la 8 seara, 10 seara, 11, unu noaptea, depinde cum aveai noroc. Ore suplimentare, neplatite, nerecunoscute de nimeni, nu conta decat ca proiectul sa fie gata. In rest, nimic altceva. Daca nu erau facute, atunci aveau grija de tine la renegociere", spune unul dintre colegii Ramonei Ciciu.
"Daca nu-ti terminai proiectul, indiferent de ce ora era, primeai mustrari. In cazul meu, s-a facut si unu noaptea, vineri, si mi s-a spus ceva de genul 'nu-ti dai suficient interesul pentru firma'. Mai mult de atat chiar n-am ce sa mai spun", spune un alt angajat al firmei Ipsos Interactive Services.""
TU ALEGI
Subiectul pe care vreau sa-l abordez acum este urmatorul: multi din cei cunoscuti spun ca nu vor sa munceasca in plus in timpul liber cativa ani ca sa devina independenti financiar. Sunt multumiti cu serviciul actual si cu conditiile de munca.
DAR
poti munci cativa ani (depinde numai de tine cati) si sa nu mai depinzi de nimeni
SAU
poti continua asa ca acum.
Unul din rezultate poate fi asta:
""Tanara de 34 de ani internata de marti la Spitalul Universitar din Capitala in stare grava, direct de la locul de munca, a incetat din viata sambata, in jurul orei 19.45, potrivit reprezentantilor spitalului.
"Pacienta Ramona Carmen Ciciu, internata la terapie intensiva, a murit, in ciuda eforturilor echipei medicale. Exista si o suspiciune de miocardita, insa nu ne putem pronunta daca a fost urmarea efortului prelungit. Se vor face investigatii medico-legale", a precizat, potrivit NewsIn, purtatorul de cuvant al Spitalului Universitar, dr. Bogdan Popescu.
Vineri, medicii au anuntat ca starea femeii s-a agravat din cauza unor leziuni cerebrale rezultate din lipsa de oxigen produsa in partea creierului care regleaza functiile vegetative si echilibrul dintre apa si ioni in organism. Mai mult, pacienta suferea si de diabet insipid.
Tanara a fost internata acum cinci zile dupa ce a suferit un stop cardio-respirator la serviciu si a fost operata pe creier din cauza unor complicatii.
Familia tinerei pune starea grava in care ajunsese aceasta pe seama muncii epuizante si a stresului de la birou. Tanara lucra ca programator la o firma din Capitala. Reprezentantii firmei au declarat ca nu aveau cunostinta ca angajata lucra peste program.
Procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti au anuntat vineri ca s-au sesizat din oficiu si efectueaza cercetari in vederea stabilirii tuturor imprejurarilor in care Ramona Carmen Ciciu a ajuns in stare grava la spital.
Fostii colegi: Munca peste program era o regula
Fostii colegi ai tinerei au declarat pentru Realitatea TV ca orele suplimentare, intinse nu de putine ori pana la miezul noptii, sunt frecvente in firma la care au lucrat.
"9 -18 cu o ora pauza de masa, acesta era programul oficial. Neoficial, stateai pana la 8 seara, 10 seara, 11, unu noaptea, depinde cum aveai noroc. Ore suplimentare, neplatite, nerecunoscute de nimeni, nu conta decat ca proiectul sa fie gata. In rest, nimic altceva. Daca nu erau facute, atunci aveau grija de tine la renegociere", spune unul dintre colegii Ramonei Ciciu.
"Daca nu-ti terminai proiectul, indiferent de ce ora era, primeai mustrari. In cazul meu, s-a facut si unu noaptea, vineri, si mi s-a spus ceva de genul 'nu-ti dai suficient interesul pentru firma'. Mai mult de atat chiar n-am ce sa mai spun", spune un alt angajat al firmei Ipsos Interactive Services.""
TU ALEGI
Thursday, March 4, 2010
Efectele datoriei (partea a doua)
Pasiunile pierd teren prin simplul fapt ca ofera datoriei un vot prea mare in ceea ce priveste viitorul lor. Trecutul este trecut, in masura in care nu datorezi nimic pentru el.
Pierderea timpului
Daca ai datorii, probabil ca te afli intr-o cu totul alta situatie decat ti-ar placea sa fii. "Frumusetea timpului consta in faptul ca toata lumea detine aceeasi cantitate si nu poti sa il cheltuiesti in avans". In mare e corect. Dar gandeste-te la acei indivizi care au foarte multe datorii. In esenta, acestia au cheltuit timpul in avans, deoarece sunt obligati sa fie la slujbele lor pentru a-si achita datoriile. Cu siguranta ne vindem talentele si forta fizica pe piata muncii, dar mai mult decat atat trebuie sa intelegem ca ceea ce vindem este o parte din timpul nostru ramas.
Cantitatea de energie mentala cheltuita facandu-ne griji in legatura cu datoriile neprofitabile ne corupe timpul pe care, altfel, am fi putut sa-l petrecem avand preocupari pozitive. Eliberarea din ghearele datoriilor si timpul petrecut cu familia si prietenii au devenit adevaratele prioritati in ultimii ani, surclasand chiar si problema obezitatii.
Multi isi doresc timp liber mai degraba decat bani in plus. Cei mai intelepti dintre noi pretuiesc foarte mult timpul petrecut cu familia si prietenii la fel ca si timpul pentru a scrie sau pentru a medita.
Pierderea oportunitatilor
Atunci cand dai peste o mare oportunitate de castig financiar, este putin probabil sa profiti de ea, deoarece nu vei fi capabil din popunct de vedere financiar. Prima regula a oricarei initiative este de a recunoaste o valoare durabila atunci cand dai peste ea. A doua regula este sa fii capabil sa actionezi atunci cand apare oportunitatea. Daca vecinul tau se hotaraste in mod subit sa isi vanda o parte din teren pentru 50% din adevarata sa valoare cu conditia de a primi bani lichizi in 24 de ore, poti sa reactionezi? Morala: fondurile economisite nu trebuie folosite decat atunci cand se ivesc oportunitati. Pierdem daca nu ne-am cultivat obisnuinta de a ne pregati pentru eventualele oportunitati. Este istovitor sa stai si sa vorbesti despre oportunitati pierdute, dar, in acelasi timp, acestea sunt lectii pe care nu trebuie sa le pierdem cu proxima ocazie. Trebuie sa imbratisam aceasta lectie, nu pierderea. Intr-adevar, acest efect al datoriei ajunge in centrul tuturor efectelor datoriei. Este ucigasul din umbra al posibilitatii si promisiunii.
JON HANSON
Pierderea timpului
Daca ai datorii, probabil ca te afli intr-o cu totul alta situatie decat ti-ar placea sa fii. "Frumusetea timpului consta in faptul ca toata lumea detine aceeasi cantitate si nu poti sa il cheltuiesti in avans". In mare e corect. Dar gandeste-te la acei indivizi care au foarte multe datorii. In esenta, acestia au cheltuit timpul in avans, deoarece sunt obligati sa fie la slujbele lor pentru a-si achita datoriile. Cu siguranta ne vindem talentele si forta fizica pe piata muncii, dar mai mult decat atat trebuie sa intelegem ca ceea ce vindem este o parte din timpul nostru ramas.
Cantitatea de energie mentala cheltuita facandu-ne griji in legatura cu datoriile neprofitabile ne corupe timpul pe care, altfel, am fi putut sa-l petrecem avand preocupari pozitive. Eliberarea din ghearele datoriilor si timpul petrecut cu familia si prietenii au devenit adevaratele prioritati in ultimii ani, surclasand chiar si problema obezitatii.
Multi isi doresc timp liber mai degraba decat bani in plus. Cei mai intelepti dintre noi pretuiesc foarte mult timpul petrecut cu familia si prietenii la fel ca si timpul pentru a scrie sau pentru a medita.
Pierderea oportunitatilor
Atunci cand dai peste o mare oportunitate de castig financiar, este putin probabil sa profiti de ea, deoarece nu vei fi capabil din popunct de vedere financiar. Prima regula a oricarei initiative este de a recunoaste o valoare durabila atunci cand dai peste ea. A doua regula este sa fii capabil sa actionezi atunci cand apare oportunitatea. Daca vecinul tau se hotaraste in mod subit sa isi vanda o parte din teren pentru 50% din adevarata sa valoare cu conditia de a primi bani lichizi in 24 de ore, poti sa reactionezi? Morala: fondurile economisite nu trebuie folosite decat atunci cand se ivesc oportunitati. Pierdem daca nu ne-am cultivat obisnuinta de a ne pregati pentru eventualele oportunitati. Este istovitor sa stai si sa vorbesti despre oportunitati pierdute, dar, in acelasi timp, acestea sunt lectii pe care nu trebuie sa le pierdem cu proxima ocazie. Trebuie sa imbratisam aceasta lectie, nu pierderea. Intr-adevar, acest efect al datoriei ajunge in centrul tuturor efectelor datoriei. Este ucigasul din umbra al posibilitatii si promisiunii.
JON HANSON
Thursday, February 25, 2010
Efectele datoriei (partea intai)
1 Pierderea libertatii
Datoria va sfarsi prin a te impiedica sa faci ceea ce iti doresti sa faci. Cand esti inglodat in datorii, optiunile ti se ingusteaza considerabil. Am spus-o de multe ori: "Sa muncesti in timp ce esti inglodat in datorii pana peste cap este ca o puscarie ce iti permite sa te angajezi pe perioada detentiei. Esti eliberat in fiecare zi pentru a te duce la munca, dar majoritatea timpului ti-o petreci in inchisoarea mentala".
Muncesti de placere sau ca sa eviti neplacerea pierderii lucrurilor pe care le posezi? Avand un raport datorie-venit destul de ridicat s-ar putea sa ajungi intr-un punct in care actiunea de a castiga bani devine doar o cale de a evita neplacerile. Progresul adevarat sau placerea par a fi o amintire indepartata.
In vechiul Babilon, un sclav putea castiga cativa gologani in plus in timpul liber, dupa ce implinea toate sarcinile date de stapanul sau, pentru a putea pune bani deoparte, astfel incat sa poata sa se rascumpere si sa scape de sclavie. Acesta chiar avea posibilitatea de a se rascumpara.
Si noi putem sa ne rascumparam din sclavia datoriei neprofitabile. Poate ca nu ti se pare ca esti intr-o situatie de servitute, dar ce se intampla daca nu-ti mai platesti facturile? Afli cine iti este stapanul. Cu cat esti mai inglodat in datorii neprofitabile, cu atat mai sever va fi stapanul tau in revendicarea drepturilor ce i se cuvin.
Gandeste-te! Cand traiesti si muncesti de la o saptamana la alta, abia incropind o existenta, esti oare mai mult decat un ucenic contractant? Poate ca te simti ca un prizonier caruia i se dau weekend-urile libere pentru buna purtare.
Esti prins in rutina de a te trezi, merge la serviciu, veni acasa, manca, dormi, trezi, merge la serviciu, veni acasa si manca, doar pentru a o lua de la capat a doua zi? Multi nu percep niciodata corvoada vietii lor! Daca putem cadea de acord ca intrarea in acest ciclu este voluntara, atunci rezulta ca optiunea de a duca un astfel de stil de viata este de asemenea voluntara.
Spuneai ca esti liber? Unde trebuie sa fii maine? Poti sa iti schimbi domiciliul oriunde doresti - chiar acum? Sau datoriile si obligatiile au un cuvant greu de spus in ceea ce faci?
O vorba inteleapta spunea:"A avea o slujba este ca si cum ti-ai ipoteca viata." Daca nu te nasti bogat, trebuie sa iti pregatesti de tanar eliberarea din sclavie. Nascut fara avere, esti cel putin un servitor cu program scurt si esti incapabil de a face tot ceea ce vrei. Sta in puterea ta daca vei ramanela aceasta stare de servitute voluntara sau daca iti vei aranja treburile astfel incat sa te indrepti catre libertatea financiara.
2 Pierderea fluxului de lichiditati
Cu siguranta acesta este cel mai evident efect al datoriei. Acest efect este prima data observat atunci cand incepi sa nu mai ai bani in buzunar, acei cativa lei pentru situatii neprevazute. In timp ce o mare parte din venitul tau disponibil acopera nevoile de baza, o parte ce ar putea fi folosita, eventual, pentru a-ti schimba slujba, este angrenata in plata datoriilor neprofitabile. Desi nu vei putea elimina pe de-a-ntregul creditul de consum, este un lucru cert faptul capoti sa-l reduci si sa incepi sa investesti in viitorul tau.
Multi isi sacrifica adevaratele pasiuni in favoarea datoriei. In scurt timp, mare parte din banii lor sunt alocati "reparatiilor" sau achitarii datoriilor trecute. Satisfactia adusa de pasiuni scade simtitor si acestea curand sunt uitate. (VA URMA)...
JON HANSON
Datoria va sfarsi prin a te impiedica sa faci ceea ce iti doresti sa faci. Cand esti inglodat in datorii, optiunile ti se ingusteaza considerabil. Am spus-o de multe ori: "Sa muncesti in timp ce esti inglodat in datorii pana peste cap este ca o puscarie ce iti permite sa te angajezi pe perioada detentiei. Esti eliberat in fiecare zi pentru a te duce la munca, dar majoritatea timpului ti-o petreci in inchisoarea mentala".
Muncesti de placere sau ca sa eviti neplacerea pierderii lucrurilor pe care le posezi? Avand un raport datorie-venit destul de ridicat s-ar putea sa ajungi intr-un punct in care actiunea de a castiga bani devine doar o cale de a evita neplacerile. Progresul adevarat sau placerea par a fi o amintire indepartata.
In vechiul Babilon, un sclav putea castiga cativa gologani in plus in timpul liber, dupa ce implinea toate sarcinile date de stapanul sau, pentru a putea pune bani deoparte, astfel incat sa poata sa se rascumpere si sa scape de sclavie. Acesta chiar avea posibilitatea de a se rascumpara.
Si noi putem sa ne rascumparam din sclavia datoriei neprofitabile. Poate ca nu ti se pare ca esti intr-o situatie de servitute, dar ce se intampla daca nu-ti mai platesti facturile? Afli cine iti este stapanul. Cu cat esti mai inglodat in datorii neprofitabile, cu atat mai sever va fi stapanul tau in revendicarea drepturilor ce i se cuvin.
Gandeste-te! Cand traiesti si muncesti de la o saptamana la alta, abia incropind o existenta, esti oare mai mult decat un ucenic contractant? Poate ca te simti ca un prizonier caruia i se dau weekend-urile libere pentru buna purtare.
Esti prins in rutina de a te trezi, merge la serviciu, veni acasa, manca, dormi, trezi, merge la serviciu, veni acasa si manca, doar pentru a o lua de la capat a doua zi? Multi nu percep niciodata corvoada vietii lor! Daca putem cadea de acord ca intrarea in acest ciclu este voluntara, atunci rezulta ca optiunea de a duca un astfel de stil de viata este de asemenea voluntara.
Spuneai ca esti liber? Unde trebuie sa fii maine? Poti sa iti schimbi domiciliul oriunde doresti - chiar acum? Sau datoriile si obligatiile au un cuvant greu de spus in ceea ce faci?
O vorba inteleapta spunea:"A avea o slujba este ca si cum ti-ai ipoteca viata." Daca nu te nasti bogat, trebuie sa iti pregatesti de tanar eliberarea din sclavie. Nascut fara avere, esti cel putin un servitor cu program scurt si esti incapabil de a face tot ceea ce vrei. Sta in puterea ta daca vei ramanela aceasta stare de servitute voluntara sau daca iti vei aranja treburile astfel incat sa te indrepti catre libertatea financiara.
2 Pierderea fluxului de lichiditati
Cu siguranta acesta este cel mai evident efect al datoriei. Acest efect este prima data observat atunci cand incepi sa nu mai ai bani in buzunar, acei cativa lei pentru situatii neprevazute. In timp ce o mare parte din venitul tau disponibil acopera nevoile de baza, o parte ce ar putea fi folosita, eventual, pentru a-ti schimba slujba, este angrenata in plata datoriilor neprofitabile. Desi nu vei putea elimina pe de-a-ntregul creditul de consum, este un lucru cert faptul capoti sa-l reduci si sa incepi sa investesti in viitorul tau.
Multi isi sacrifica adevaratele pasiuni in favoarea datoriei. In scurt timp, mare parte din banii lor sunt alocati "reparatiilor" sau achitarii datoriilor trecute. Satisfactia adusa de pasiuni scade simtitor si acestea curand sunt uitate. (VA URMA)...
JON HANSON
Saturday, January 16, 2010
Abordarea problemelor
"Exista o veche poveste psihologica despre un pensionar pe care-l deranja zgomotul facut de niste baieti care se jucau in fata ferestrei micului sau apartament situat la primul nivel. Oare a inceput el sa tipe la baieti sa plece de acolo? Nu. Aceasta nu ar fi fost o solutie inteleapta. Batranul s-a dus afara si le-a spus baietilor ca ii placea sa-i auda jucandu-se sub fereastra sa si este dispus sa dea fiecaruia cate 25 centi daca vin sa se joace acolo. Deci, le-a dat in fiecare zi cate 25 centi, timp de o saptamana. In a doua saptamana, a iesit afara dupa ce au terminat cu joaca si le-a explicat ca, fiind foarte sarac, nu-si mai putea permite sa le dea decat 10 centi fiecaruia. Baietilor nu prea le-a placut reducerea. Multi au plecat; dar majoritatea au ramas. La inceputul saptamanii a treia, domnul pensionat a iesit afara si le-a explicat ca era asa de sarac incat nu-si putea permite sa dea fiecaruia decat 1 cent pe zi. Baietii au plecat spunand ca nu au chef sa se joace langa fereastra lui doar pentru cativa centi. Strategia batranului pentru rezolvarea problemei sale reflecta o intelegere exacta a felului cum actiunile sale pot influenta baietii."
Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT
Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT
Subscribe to:
Posts (Atom)