Wednesday, June 21, 2017

Marancanta

Marancanta Ce e? Urmatorul pas involutiv dupa Homo Sapiens. Marancanta e fiinta umanoida care este. Tine sa arate ca e cel mai bun, cel mai cel, chiar daca o face in moduri penibile. El e miezul din Fanta. Crede ca merita ce e mai bun, ca nu exista altul ca el. Are cea mai tare masina (Audi sau Bmw) pe care o lustruieste zilnic pentru a nu se vedea praful rezultat din chirpicii locuintei in care sta. Are cel mai smecher telefon, caci ii trebuie sa puna ceva de valoare pe masa la KFC sa McDonalds. Cand se duce la o altfel de terasa si comanda o cafea si o apa, tine sa fie marlan de toti banii. Atat cu angajatii locatiei, cat si cu cei din jur. El e ala care, decat sa 'munceasca pe degeaba' mai bine sta degeaba. Daca ii oferi un loc de munca, te injura. Daca ii dai all inclusive si salariu pe ora, el tine sa iti arate ca ai uitat sa incluzi ceva si ca tariful pe ora e mai mic decat la altii. Cum el e bun mai mult de gura decat de meserie se crede indreptatit sa ceara mult pe ora. Ca si lor, cand se duc la unele care muncesc din gura, li se cer multi bani. Revenind, spun ca daca ii dai o oferta de viata decenta (cazare, masa, transport si salariu) el iti arata cat de indecent stie sa vorbeasca. Caci e bun din gura si bine informat. Nemuncind prea mult stie care sunt tarifele pe peste tot. Caci a aflat de la altii 'mai norocosi'. Si daca a facut greseala in urma cu ceva ani sa 'puna botu' la o oferta 'prost platita' in euro, acum nu mai pune. Ca, ce ma, atunci imi dadeai x euro pe ora, acum imi dai tot atat? Dar ce s-a schimbat intre timp? A scazut euro? Ai devenit tu mai specializat, mai performant? Sau doar ai mai imbatranit si consideri ca esti precum vinul. Numai ca mie imi miroase a otet. Deci, decat sa munceasca degeaba, Marancata prefera sa stea degeaba. Si nu numai atat, merge la munca in Belgia, Olanda, Norvegia, Suedia etc. ca acolo e mai bine. Apoi, dupa vreo doua luni de munca (ca mai mult nu duce) se intoarce acasa sa se refaca. Numai ca in alea doua luni, fiind un foarte bun observator cu ani vechime in activitatea de cautare a locurilor umbrite, a observat el ca, daca iti iei si femela cu tine si isi depune oul pe terenul acelei tari, te scoti cu o alocatie care iti ajunge de paine, seminte, bere si tigari. Si daca mai bagi un plod, se dubleaza suma. Trai neninca! Tarile astea si sistemul lor social sunt precum o bucatarie plina de bunatati numai buna de infestat de acesti gandaci. Nu ar fi o problema, caci pentru gandacii de bucatarie s-au gasit de mult solutii. Numai ca Marancanta, chiar daca nu e pe cale de disparitie, ci din contra, e protejata de drepturile omului. Si atunci daca nu functioneaza deratizarea, infestarea se va tot intinde. Intr-un final cei care produceau acele delicatese in bucatarie o vor abandona fortati de imprejurari, iar Marancanta vor incepe sa flamanzeasca. Asta e singura solutie de a scapa de gandacii astia. Infometarea. Caci daca au prea mult in burta, sangele nu mai ajunge la creier si in consecinta organele se vor dezvolta ca atare. Asa ca, spre binele tuturor, cei care lucreaza in vreo bucatarie de orice fel, nu mai hraniti gandacii. Daca aveti de facut o treaba si aveti nevoie de Marancanta sa o duceti la implinire, stabiliti foarte clar limitele si nu cedati santajului. Mai bine renuntati la treaba sau o indepliniti singuri decat sa puneti umarul la inmultirea gandacilor. Celor care se stiu si se simt Marancanta si simt impulsul plecat din burta de a ma injura le transmit ca orice injurie va fi tolerata si lasata sa existe atata timp cat va scrisa corect gramatical. Macar limba romana sa o invatati cum trebuie daca altceva e prea mult pentru voi.

Tuesday, June 9, 2015

Soferi de drifting

Se pare ca asta am ajuns cu totii. Daca pe vremuri inaintam cu viteza melcului acum avem viteza superluminica. Catre ce? Nimeni nu cred ca are habar, dar toti simtim adrenalina. Am momente cand sunt la volan si raman pierdut in vreun peisaj care se intampla sa fie pe traseu (aviz celorlalti participanti la trafic!), iar sotia sare ca arsa si imi zice sa ma uit la drum. M-am tot uitat la el kilometri in sir si in afara de cate o groapa pe ici pe colo, nu e nimic de vazut. I-am mai zis si ei sa admire peisajul caci nu conduce. Ea nu, e copilot de prima mana. I-am mai zis cateodata, cand se intampla sa vad ceva mirific, 'ti-ne tu volanul ca si asa nu te uiti la peisaj!'. Observ cu tristete ca am ramas blocati pe destinatie fara sa mai savuram calatoria. Fie ca este vorba de o deplasare dintr-un loc in altul, sau de la un moment la altul, sau de la o idee la alta. Am ramas blocati pe 'vreau sa ajung acolo acum!' si in permanenta atingerea destinatiei se face un moment prea tarziu, motiv pentru care setam o alta destinatie. Si tot asa. Practic in timpurile noastre avem acelasi traseu de parcurs, timpul dintre punctul de plecare si cel de sosire a ramas acelasi, numai ca inainte obisnuiam sa ne scurgem practic pe drum, iar acum conducem ca turbatii cu viteza din ce in ce mai mare; inainte mergeam drept si priveam in toate directiile, iar acum mergem precum 'sinusoida' boului, dar cu privirea numai la drum (sau la telefon- whatup, facebook etc.). Si culmea, drumul nu s-a schimbat cu nimic! Eu am decis ca e timpul sa calc frana. Si am sa va spun si voua ce am mai descoperit uitandu-ma in toate directiile (daca e musai o sa postez si pe FB :D). Incep prin a plagia un porc. Mai exact un porc~usor. www.porcusor.blogspot.ro Va urez lectura lenta si savuroasa! Plagiat 'TEHNOLOGIA ȘI MITUL TIMPULUI LIBER [Kai Staats este directorul companiei Over the Sun Innovations, din orașul Loveland, Colorado.] *** În bucătăria părinților mei, din orașul Pheonix, se află o reclamă din 1919, înrămată: o femeie care stă lângă fiica ei îmbrăcată în mireasă. Amândouă zâmbesc, mireasa părând să fie extrem de entuziasmată de cadoul mamei sale: un bufet de bucătărie maraca Hoosier, despre care reclama spune că “îi va păstra energia tinerească și chipul de fetiță”. Reclama continuă: “În casele Hoosier, fiicele știu câți kilometri de pași inutili și câte ore de timp irosit economisește aceste bufet de bucătărie științific. Ele îl respectă pentru serviciul oferit, care îi permite tinerei mame să petreacă mai mult timp fericit cu copiii ei”. Bufetul Hoosier a intrat pe piață înainte blaturile, corpurile de bucătărie, chiuvetele și chiar instalațiile interioare să fie prezente în fiecare bucătărie. Ele conțineau o sită pentru făină, un blat de lucru acoperit de cupru sau cositor, dulăpioare, sertare și spații de depozitare pentru aproape orice lucru de care o femeie ar fi avut nevoie pentru a pregăti masa familiei. Bufetul Hoosier a fost doar unul dintre numeroasele progrese ale automatizării moderne a medicinei, mașinilor și dispozitivelor de economisire a timpului. Acum avem blendere care amestecă hrana mai repede decât am putea face-o cu mâna, toastere, cuptoare pe gaz și cu microunde care ne permit să ne încălzim hrana fără a face focul, frigidere care ne permit să nu mai umblăm după hrană în fiecare zi, fluxuri de aer controlate de termostate automate care ne încălzesc fără foc, mașini de spălat care ne permit să nu ne mai uscăm hainele pe pietrele de pe râu și transport rapid care, în câteva ore, acoperă distanțe care, pentru a fi acoperite, ar fi necesitat zile sau chiar luni de mers. Ne umplem bucătăriile, băile și garajele cu instrumente de economisire a timpului. Le adunăm și le punem unele peste altele. Le reparăm, le îmbunătățim, le cumpărăm, le dăruim, le vindem și, la final, le îngropăm în cimitirele industriale. Și chiar ne cumpărăm case mai mari pentru a face loc tuturor acestor obiecte. Și totuși, mai mult ca oricând, ne luptăm pentru a ne găsi timp liber. Antropologul Jared Diamond și colegii săi au descoperit, cu ajutorul rămășițelor arheologice și studiilor nomazilor moderni că strămoșii noștri de acum 11.000 – 15.000 ani se bucurau de mult mai mult timp liber decât noi. Se pare că acei oameni care vânau și culegeau nu petreceau mai mult de câteva orie pe zi, câteva zile pe săptămână, muncind pentru a supraviețui. Poetul și maestrul zen vietnamez Thich Nhat Hanh, în “Being Peace”, scrie: “Suntem atât de ocupați că abia mai avem timp să ne privim la oamenii pe care îi iubim, chiar acasă la noi, și să ne privim pe noi înșine. Societatea este organizată într-un mod în care, chiar dacă avem timp liber, nu știm cum să-l folosim pentru a intra din nou în contact cu noi înșine. Avem milioane de moduri în care pierdem acest timp atât de prețios...” Râșnița haotică a confortului Ca un călător pasionat ce sunt și ca un aventurier care petrece mult timp departe de computere, telefoane mobile și case moderne, găsesc că trecerea de la rutina jonglării cu un orar complex la unul relativ simplu nu a fost ușoară. De fapt, a fost adesea mai ușor să revin în râșnița haotică decât să ies, pentru că mintea și corpul meu erau obișnuite cu stimulii permanenți. Atunci când stimulii au dispărut, neliniștea care a apărut în locul lor era vie, tangibilă și chiar înfricoșătoare. Am avut adesea nevoie să fac un efort conștient, concertat, să mă relaxez, să mă eliberez de grija telefonului mobil sau de conținutul unui e-mail pe care îl așteptam. În fiecare zi văd oameni care, fie că sunt în avion, la teatru, în sala de curs sau chiar într-o excursie pe râu, își verifică instant mesajele, cu fervoarea cuiva care nu mai are de trăit decât câteva minute pe această lume. Prin aceste explozii de comunicare rapide și scurte, prin SMS-uri, Facebook, Twitter și YouTube, pur și simplu ne reprogramăm specia pentru un nou mod de interacțiune cu noi înșine și cu mașinile. Privind retrospectiv, eu am fost un copil și un adolescent care se concentra foarte bine și care putea petrece multe ore neîntrerupte, pentru un singur proiect. Adesea uitam să mănânc sau să dorm până când proiectul nu era încheiat. Mama îmi aducea cina în atelierul tatălui meu unde stăteam în cea mai mare parte a weekendului și permanent în lunile de vară, construind roboței, mobilă și jucării. Ca adult care încearcă acum să se concentreze suficient de mult timp pentru a termina ce are de făcut într-o singură etapă, sunt atent la natura intrinsecă a relației noastre cu tehnologia. În timpul în care am scris acest articol, m-am împiedicat de zece ori să-mi verific mailul și telefonul, mintea mea pur și simplu forțându-mi atenția către un alt task sau eveniment, iar locomotiva gândurilor mele deraind pentru câteva clipe. Trag aer în piept, îmi permit un pic de multitasking plăcut și apoi mă întorc proaspăt și concentrate pentru următoarea rundă. Nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva Stephen Hawking are dreptate în “Universul într-o coajă de nucă” atunci când afirmă (iar eu parafrazez): “noi nu suntem pregătiți pentru instrumentele și tehnologia pe care le-am creat”. Dacă am îmbrățișat atât de prompt întreruperea constantă, numită glorios “multitasking”, încât nu ne mai putem bucura de apusul soarelui sau de răsăritul lunii, de o plimbare pe jos sau cu bicicleta, atunci devine evident pentru mine că perspectiva timpului liber rămâne un mit, și asta numai din cauza fricii noastre moderne de a sta locului. Nu mă refer la “a sta pe loc”, ci la a ne izola mințile și corpurile de năvala de stimuli, pentru a ne bucura de dialogul direct cu alt om, sau pur și simplu pentru a explora ceea ce se află înăuntrul nostru. În ultimul an, am fost foarte atent cu timpul meu, cu pauzele mele și cum timpul meu liber. Nu am avut niciodată televizor. Acum îmi fac timp să coc pâine, să gătesc humus din ingrediente naturale și să citesc în fiecare seară. Și procedând așa, am descoperit mai mult timp liber și m-am bucurat de ceea ce mănânc, citesc și experimentez. Acest lucru este cumva contrar a ceea ce credem despre asistarea automatizării și mecanizării, dar se pare că timpul liber este ceva ce trebuie să ni-l dăruim nouă înșine atunci când avem atâtea opțiuni pentru a ne umple fiecare minut. Timpul liber este o alegere, este efectul lui a spune nu dorinței de “mai-mult”. Se pare că timpul liber vine nu prin mai-bine, mai-repede și mai-mult, ci prin mai-simplu, mai-încet și mai-puțin. Cu fiecare editorial, sunt onorat să împart cu Dvs. o parte din timpul meu liber. * Acest material este tradus și adaptat voluntar de către PORC~UŞOR: www.porcusor.blogspot.ro ' Sfarsit de plagiat

Monday, December 22, 2014

Ba dusmanule! Da' ce ai cu mine?! Am familie de crescut!

Cam asa mi se adresa cu ceva timp in urma un fost coleg de banca din gimnaziu. Intretimp el a devenit frizer; eu hipiot, adica rocker, adica pletos. In ciuda insistentelor multor cunoscuti (printre care si sotia) am ramas fidel pletelor, fara sa am o motivatie solida. Dar se vede treaba ca e adevarata pina la nesimtire expresia asta: where is a will, there is a way. Asa ca stateam bine cu vointa, dar mai prost cu motivele. Si a durat ceva, dar a aparut si explicatia. Am sa o postez in continuare, cu specificatia ca este un text preluat dintr-o alta sursa (sursa o gasiti la sfarsit) si ca este tradus mai mult sau mai putin exact. Deci...TADA! In trecut chiar pina in antichitate, multe culturi au imbratisat portul parului lung, deoarece ei credeau ca parul lung este un semn de tarie si maturitate spirituala. Indienii americani, precum si chinezii sunt doar doua exemple din multitudinea de culturi care apreciau parul lung, motiv pentru care barbatii si femeile acestor natii rareori isi taiau parul. Chiar daca pe atunci multe din aceste civilizatii credeau ca a purta parul lung este un gest benefic organismului, exista dovezi in ziua de azi care sa sprijine aceasta convingere cum ca parul lung face o persoana sa fie mai intuitiva? Cum te poate face mai intuitiv portul parului lung Daca studiezi natura cu suficienta profunzime, vei observa ca natura nu a creat niciodata ceva care sa nu aiba nici un rol in evolutia unui sistem, sistem cum este si corpul uman. Odata ce intelegi acest lucru, ar trebui sa stii ca parul uman nu este creat numai pentru aspect, ci si ca are anumite roluri specifice in a ajuta corpul uman sa functioneze la nivelul sau optim. Unul din modurile in care parul iti ajuta organismul sa functioneze mai bine este acela ca parul se comporta precum o antena care te ajuta sa simti energia mediului in care te gasesti intr-un mod mai eficient. Asta este motivul pentru care atunci cand esti speriat, tot parul scurt de pe suprafata corpului se zburleste, intarindu-ti instinctele. Parul poate fi vazut ca o extensie a sistemului nervos, deoarece are abilitatea de a absorbi informatiile din mediul inconjurator si a le transmite catre creier. Pe langa adunarea de informatii, parul mai are abilitatea de a emite modele si frecvente energetice in mediul inconjurator. Acest lucru a putut fi vazut in experimente ce au implicat fotografierea prin metoda Kirlian. Pentru mai multe informatii legate de fotografierea Kirlian cititi acest articol lamuritor. Multi Guru (lideri spirituali) considera ca parul lung poate ajuta la stimularea energiei Kundalini in corp intr-un mod mult mai eficient si care are ca rezultat cresterea vitalitatii, a intuitiei si a linistii. Acesta poate fi oare motivul pentru care femeile au intuitia mult mai dezvoltata decat barbatii? Unul dintre cele mai eficiente moduri de a stimula energia kundalini in corp este prin actul sexual pozitiv. In timpul actului sexual, amandoi partenerii schimba energie sexuala in mod constant, ceea ce face ca energia kundalini sa urce catre creier. In momentul in care energia kundalini a unuia dintre parteneri atinge punctul culminant, ea sau el, in mod normal traieste experienta numita orgasm. Energi sexuala care este transferata in timpul actului sexual este importanta pentru echilibrarea energiilor masculina si respectiv feminina. Dimpotriva, actul sexual negativ, de genul violului, sexului violent sau dezinteresat, de multe ori cauzeaza blocarea energiei sexuale, care are ca rezultat problemele sexuale. Deoarece parul actioneaza precum o antena, eu cred ca parul pubian permite transferul energiei sexuale intre parteneri intr-un mod mult mai eficient. Acest lucru poate duce la experiente sexuale mult mai bune si la o legatura mult mai puternica intre parteneri. Efectele negative ale taierii parului Secole in urma, multe culturi au descurajat oamenii sa-si taie parul, deoarece parul lung era vazut ca un semn al sanatatii, al frumusetii, al tariei, al libertatii si al maturitatii spirituale. Datorita acestor puncte de vedere, ambele sexe ale acestor culturi isi lasau parul lung si de multe ori le taiau parul inamicilor, atat ca semn al sclaviei, cat si pentru a le slabi intuitia. Conducatorii (Elita) sunt de asemenea constienti de beneficiile asupra sanatatii pe care le aduce parul lung, motiv pentru care sprijina ideea de a mentine moda parului scurt la barbati. Acesta este motivul pentru care barbatilor care se inroleaza in armata, armata fiind o corporatie controlata de Conducatori, li se cere sa se tunda foarte scurt. Multe persoane care activeaza in armata vor spune civililor ca atunci cand te inrolezi esti obligat sa te tunzi din motive ce tin de sanatate si de siguranta. Aceste afirmatii ar putea fi adevarate, dar motivele ascunse ale tunsorii militare constau in slabirea calitatilor intuitive, precum si impunerea statutului de sclav al complexului militaro-industrial. O descriere data de 3HO.org: Pe masura ce triburi intregi sau natiuni erau cucerite, taierea parului a devenit atat de obisnuita astfel incat importanta parului s-a pierdut in decurs de cateva generatii, iar in centrul atentiei a aparut coafura si moda. Cunoasterea legata de par a fost una dintre primele invataturi oferita de Yogi Bhajan atunci cand a venit in America. “Atunci cand parului capului i se permite sa isi atinga maximul, lungimea maturitatii, sunt produse fosforul, calciul si vitamina D, iar acestea intra in lichidul limfatic si eventual in maduva spinarii prin cele doua conducte din partea superioara a creierului. Acest schimb ionic creaza o memorie mult mai eficienta si conduce catre o energie fizica marita, rezistenta imbunatatita si ingaduinta marita.” Yogi Bhajan a explicat ca daca alegi sa-ti tai parul, nu numai ca pierzi aceasta energie si hrana suplimentara, dar pui corpul in situatia de a consuma nutrienti si energie suplimentara semnificativa pentru a reface parul taiat. In plus, parul reprezinta antena care aduna si conduce energia solara sau prana catre lobii frontali, parte a creierului pe care o folosesti in meditatie si vizualizare. Aceasta antena actioneaza ca un conductor care iti aduce cantitati marite de energie cosmica subtila. Dureaza aproape trei ani de la ultima tunsoare pina cand noi antene vor fi formate la capetele firelor de par. De ce Indienii americani isi lasau parul lung Unii cercetatori in domeniul parului au sugerat ca in timpul razboiului din Vietnam, anumite trupe special ale armatei americane au primit ordin sa se infiltreze in rezervatiile Indienilor anericani cu scopul de a descoperi barbati cu abilitati in descoperirea urmelor. Ei au descoperit ca multi Indieni americani au abilitati extraordinare in descoperirea urmelor, dar dupa ce erau recrutati si li se taia parul, isi pierdeau abilitatea extraordinara de a descoperi urmele. Cand erau intrebati in legatura cu performantele lor, acestia au raspuns de multe ori ca intuitia lor nu mai prezinta garantie, deoarece si-au pierdut abilitatea de a comunica eficient cu propria lor intuitie. Daca acest experiment este sau nu adevarat, e greu de spus. Oricum, cand studiezi cum functioneaza parul, dincolo de metodele conventionale, devine clar ca parul joaca un rol important in a ajuta corpul sa perceapa energia mediului inconjurator. SURSA: http://earthweareone.com/is-long-hair-making-us-more-intuitive/

Monday, October 28, 2013

A fi una cu tatăl și cu fiul

Sună a sex în grup. Dar e vorba de altceva. E vorba de învațătura unei religii prost înțelese. Și ca să intru în subiect, am să încep cu un banc. ”La un spital de nebuni, în biroul directorului (blogul de față) se afla un individ în vizită (voi sunteți ăla). La un moment dat în birou intră furtunos doi nebuni care se certau de zor (eu sunt ăia). Directorul (tot eu) i-a întrebat de ce se ceartă. Unul zice: _Individul ăsta pretinde că e trimisul lui Dumnezeu pe pământ! _Așa, si?! _Păi nu are cum să fie trimisul lui Dumnezeu pe pământ.... pentru că eu sunt trimisul lui D-zeu! _Sunteți doi nebuni amândoi, răspunse directorul. Nici unul dintre voi nu este trimisul lui Dumnezeu pe pământ! _De ce? au intrebat cei doi în cor. _Pentru că n-am trimis pe nimeni!” Așa că, din această cauză am să recunosc că nu sunt trimisul lui D-zeu pentru simplul motiv că nu am trimis pe nimeni. Deci, dacă nu v-ați lămurit încă, să mai încercăm ceva. Conjugarea verbului ”a fi... Dumnezeu!”. Repetați după mine: eu sunt Dumnezeu, tu ești Dumnezeu, el e Dumnezeu, noi suntem Dumnezeu, voi sunteți Dumnezeu, ei sunt Dumnezeu. Concluzia? Aveți cu toții dreptate. Mă gândeam că așa stă treaba și nu precum cea trâmbițată de popi. Aceea că El e un moș în ceruri care pregătește pedepse cu nemiluita și ni le dă în vecii vecilor, pentru că ne iubește. Păi în cazul ăsta prefer să o ascult pe fiica de cinci ani a unui prieten, care zice ca D-zeu e batrân și că atunci când o să moară o să cadă din cer. Deci (trag concluzii in stil manelistic - fără număr!), eu zic așa: Dumnezeu e o sămânță care încape între două degete, o sămânță care se experimentează prin rădăcini (the dark side) - partea care se dezvoltă luând, și tulpină, trunchi, ramuri (the light side) care se dezvoltă oferind frunze, flori, fructe. Sămânța e Dzeu și când e sămânță, si când e rădăcină, si când e tulpină, și când e ramură. Niciodată nu este mai mult sau mai puțin Dumnezeu, cum nici o ramură nu e mai Dumnezeu decât alta, sau mai Dumnezeu decât rădăcina, sau tulpina. Deci nu am trimis pe nimeni; am venit în persoană. De fapt nu am venit, căci eram deja aici. Și m-am întâlnit cu mine, și nu m-am recunoscut și m-am pedepsit, m-am înțeles greșit și m-am judecat. .... Dacă ai citit pînă aici m-ai judecat măcar o dată. Când te uiți în oglindă ce vezi? Te vezi pe tine. Dar cum te poți vedea? Tu ești aici, nu ești acolo! Aaaa, e doar imaginea ta! Și eu ce sunt?! Nu arăt ca tine, deci nu am cum să fiu tu. Dar, ...poate ca există mai multe feluri de oglinzi de care nu ești conștient. Poate că aspectul meu e diferit tocmai pentru a reflecta o altă imagine a ta, un alt aspect. Nu sună bine, așa-i? Mai ales dacă începi să înțelegi ce spun. Deci, EU SUNT TU. EU SUNT DUMNEZEU. Mâine când mă vezi pe stradă, în miile de reflecții treci peste limitele pe care ti le-ai impus și începe să vezi cum ești, cum sunt. Nici mai mult, nici mai puțin decât un DUMNEZEU amnezic.

Saturday, October 12, 2013

Generatia "I"

I-Pod, I-Pad, I-Phone, I-Tab, I-Mac, I-Drill ...... Suntem generatia I. I-Diot. Iar eu ma simt un reprezentant de seama. Nu am decat un I-drill, but still... Ma rodea moldoveanu mai devreme si am decis sa-i dau de lucru. Rog moldovenii sa nu se simta ofensati de comparatie. Li se trage de pe vreme cand armata era obligatorie si puteai recunoaste un recrut moldovean dupa prima intrebare "Ai, da de mancare cand ni da?". Sa revin. Mi-am cumparat o punga de Bake rolls cu aroma de pizza. Si de aici a inceput totul. Mananc un surogat de paine uscata, platit la pret de doua paini, si care are o aroma de pizza. Aroma de PIZZA. Zeama de urma de umbra de miros de.... Puii mei, pai pizza e un fel de cos de gunoi pentru resturile de salam, cascaval, bacon, masline, ciuperci etc. ce au ramas prin casa. E un fel de latura. Ca aia de o dadea bunicu la porci. Paine si cu alte resturi de la masa. Diferenta sta doar in consistenta. Ca si pizza la randul ei e facuta cu salam, salam ce reprezinta un alt produs facut din resturi... Ce m-a facut sa ma includ fara nici o retinere in generatia 'I' a fost tocmai faptul ca am cumparat cateva coji de paine la pretul a doua paini, doar pentru ca aveau 'aroma' de latura, pardon, de pizza. WTF?! Da' noi ca generatie suntem mai evoluati ca retarzii aia de comunisti care nu mai mor. Pai, generatia asta 'I' are tot ce generatiile vechi obtineau cu greu. Tv? pac, pac. Avem. Sex? de tot felul, cu lectii online si de la orice varsta. Astia din generatia 'I' cand renunta la biberon trec direct la prezervative. Altceva? Batranete. Pai acum nu mai trebuie sa astepti 80-90 de ani ca sa faci rost de ea; o poti avea chiar si fara sa o ceri pe la 40-45 de ani. Gata cu statu la coada. Servire la domiciliu. Cocoasa? Pai depinde cat de repede devii dependent de Minecraft sau Facebook sau...

Thursday, October 10, 2013

Unde oare?

Dimineață devreme alarma telefonului mă readuce la viață. Dintr-un somn greu în care visam cum mă lupt cu fantomele gândurilor mele nematerializate, mă trezesc cu o viteză care l-ar face pe Lazăr să arate precum Carl Lewis la suta de metri. Gândul are o trecere rapidă de la nebuloasa viselor la partea practica a dimineții, și anume aceia cu băgatul organului deja deșteptat în virginitatea zilei care abia începe. Merg la baie și cu toată lumina celor 100w îmi ia câteva minute să deslușesc o față pe care să arunc cu ceva apă rece. După asta totul revine la normal. Viteză normală. Rutina zilnică. Lehamitea omniprezentă. Până și duminica a ajuns să nu mai conteze. Există doar că să poți realiza cât de rahat e în restul zilelor. Și totuși.... Îmi amintesc de o perioadă în care abia așteptam să mă trezesc. Erau atât de multe de făcut și simțeam o bucurie nespusă să le fac. Dar, de-a lungul drumului, ceva mi-a futut direcția. Ziua are în continuare 24 de ore, cu mai mult sau mai puțină lumină, dar eu (ca și tine, dealtfel) nu mai avem decât câteva ore, cel mult. Le-am dat pe ale noastre și le-am luat pe ale altora. Dar, problema cu orele altora este că doar le luăm fără a le avea. Așa că revin la titlu: unde oare ne-am futut direcția, de am ajuns să ne dorim să se termine ziua și nu mai știm să ne bucurăm de un răsărit?

Wednesday, September 11, 2013

Din puțul gândirii

Mă gândeam să scriu inițial ”din fundul gândirii”, căci unii or să comenteze că ”rahatul” ăsta doar dintr-un fund poate să iasă. Am ales titlul ăsta din curiozitate. Vreau să văd comentariile la adresa lui. Dar să revin. În vara asta călduroasă, în una din zilele în care aveam dovada clară că potopul biblic poate exista, am avut o discuție cu un amic legată oarecum de spiritualitate. De, pe vreme ploioasă unii numără bani, alți lucrează la sporul natural, iar noi ne-am găsit să discutăm despre energie. Discuția nu pot să spun de la ce a plecat, dar știu că la un moment dat a ajuns la punctul în care vorbeam despre vegetarieni și ideile care stau în spatele acestei opțiuni. Adică, de ce preferă unii oameni să fie vegetarieni sau vegani și să renunțe complet la carne, ouă, lapte și derivatele acestora când, vorba lui Silviu (interlocutorul meu), leguma cea mai bună rămâne tot ceafa de porc. Ideea era că my man înțelegea ideea de a face pauză la ”legumele” preferate, pentru că și organismul necesită această curățare din când în când, dar nu pricepea care e ideea din spatele hotărârii unor oameni de a renunța complet la cele enumerate. Eu, probabil că citisem mai multe în domeniul ăsta, i-am zis că ideea e în felul următor: fie că e vorba de plantă, natură, animal sau om, toți avem, pe lângă corpul fizic (care nu este chiar așa de fizic pe cât credem), și un corp energetic, iar aceste două corpuri se întrepătrund și influențează reciproc. Mai exact, când corpul energetic îți este afectat poți resimți efectele la nivel fizic. E valabilă și reciproca, prin aceea că o afecțiune a corpului fizic se transmite și în cel energetic. Mai departe, veganii, luând în calcul ceea ce am zis mai devreme, afirmă că, din moment ce relația între cele două corpuri e aceeași, indiferent că vorbim de oameni, animale, plante, în momentul în care un animal e sacrificat, tot șocul morții este transmis din corpul energetic în corpul fizic, iar noi mâncăm și acea energie negativă atunci când ne savurăm ”leguma”. Silviu mi-a zis că nu a simțit că mestecă energie nici o clipă, deși a savurat multe părți componente ale porcului până atunci. Și de la discuția asta a început filozofia mea. Este prima oară când o expun, așa că aștept reacții de la voi. Aș prefera ca acestea să se limiteze la ideile expuse, la persoana mea - cel mult!- și să nu conțină cămăși cu mâneci anormal de lungi. Deci, am plecat de la ideea că omul nu este doar o carcasă umblătoare ce transformă tot ce consumă în rahat. Omul este energie înainte de toate: energie manifestată sub formă de conștiință - probabil cea care are cea mai lungă stare de existență-, energia manifestată sub forma câmpului energetic uman - acel ou în care se spune că se găsește omul - și energia manifestată sub forma materiei. Dintre toate noi, marea majoritate, am rămas blocați pe forma materială și am ajuns în stadiul în care nici măcar nu o mai considerăm energie. Materia e materie. Noi nu mai credem nimic dacă nu vedem cu ochii noștri, sau dacă nu e palpabil. Dar, citez din Matrix, ce sunt simțurile? Sunt mijloacele prin care percepem mediul. Legătura între mediul extern și cel intern se realizează prin semnale electrice. Adică energetice. Avem noi impresia că există organe fizice care transmit informația, dar și aceste organe sunt doar purtătoare energetice de semnal informațional. Adică o energie modulată să recunoască o anumită gamă de frecvență. Este ca la radio: intri pe guerilla prinzi doar guerilla. La fel ochii sunt modulați pe frecvența luminii, motiv pentru care primesc doar informație din spectrul vizual. Urechile, pielea, nasul, urechile - alte game de frecvență, alte spectre. Probabil că sunt multe alte spectre pe care nu le percepem din lipsă de acordaje. Asta ar putea explica intuiția, premonițiile și altele. Dacă vă mai amintiți, după revoluție, când a apărut televiziunea prin cablu și eram toți disperați după Italia 1 și alte posturi, televizoarele noastre, bătrânele receptoare alb negru, nu prea erau în stare să prindă sunetul la toate programele. S-a rezolvat problema mai târziu când am început să ”le tragem în bandă”. Așa că atunci când se întâmplă să întâlnesc pe unul care are simțurile mai dezvoltate, înainte să mă gândesc dacă-i vine cămașa, iau în calcul că poate nu sunt eu ”tras în bandă”. Asta pe de o parte. Apoi, tot spectrul energetic de care suntem conștienți este dependent de soare. Că e radiație luminoasă, că e gama, ultraviolete, sau mai știu eu care, e mai puțin important. Ceea ce contează este acea energie. Energia aia în ansamblul ei, este purtătoarea energiei ce interacționează cu conștiința. Totul este doar un suport pentru conștiință. Dacă gândești astfel, la fel ca cei care utilizează metoda sungazing - sau hrănirea directă cu razele soarelui- și realizezi că totul se rezumă la energia solară, lucrurile încep să aibă sensuri ciudate. Adică cei care se hrănesc cu lumina solară au învățat să treacă peste intermediari și își iau energia la ”prima mână”. Apoi ar urma raw veganii, care nu au ajuns la nivelul de acordare necesar pentru sungazing și care, totuși, au înțeles cum stau lucrurile, așa că folosesc energia captată de plante; e tot un fel de ”prima mână”, doar că aici energia e ambalată în plante. Este atașată de minerale într-o formă în care organismul uman o poate ”citi” ușor. Mineralele, vitaminele, enzimele sunt doar capsule pentru diferite frecvențe energetice. De asemenea este de luat în calcul și faptul că fiecare plantă poate avea un spectru limitat, drept pentru care trebuiesc consumate plante diferite, tocmai din cauza acestor spectre limitate. În multe cazuri spectrele se suprapun în mare parte, dar se și completează. Concluzia ar fi că spectrul energetic ajunge trunchiat la om. Dar chiar și așa, cu o conștiință dezvoltată, un om poate aprecia o deplinătate energetică. În momentul în care ești raw vegan doar fizic, nu și mental, practic aplici un filtru care taie din energie. Ai întregul din care inconștient înlături cantități mari de energie. Apoi urmează vegetarienii care tratează termic alimentele. Practic aici mai intervine un filtru: filtrul termic. Acesta elimină enzimele și energia înmagazinată în acestea. Rămâne energie, dar mult mai puțină. Apoi urmează omnivorii. Ei își iau energia din plante și din animalele care au luat energia din plante și au filtrat-o. Apoi urmează generația Mc- urilor care își iau energia din plante crescute la bec, care nu știu de unde și ce energie își iau, și animale hrănite cu plantele crescute la bec - într-un caz fericit. Pe aceștia din urmă cred că doar radiația solară involuntară, obținută pe timpul zilei este singura care îi ține în viață. Atât cât poate și ea. Am scris cam cât cred că nu va citi nimeni, și am atins doar partea în care vorbesc de aportul de energie de frecvență înaltă. Despre modul în care interacționează energiile noastre.... e altă poveste...lungă. Dacă mai vreți, puteți să-mi dați de veste prin comentarii.

Sunday, August 25, 2013

TV-MAXE instalat în Manjaro Linux

După cum spuneam în postarea trecută am trecut pe Manjaro Linux. Tot în postul trecut am înșirat o listă cu echivalențe pentru programele obișnuite de windows. Ce nu am menționat și țin să precizez acum este faptul ca Linux nu înseamnă windows sau macos. Linuxul nu este un sistem de operare, ci o multitudine de sisteme de operare. O parte din linux este bazată pe Debian, o alta pe Redhat, o alta pe Gentoo etc. Am menționat acest lucru pentru că, deși programele de linux funcționează aproape la fel pe toate, pe unele vor fi mai greu de instalat sau de găsit versiuni instalabile. Unul din aceste programe este și TV-MAXE (un player tv care rulează posturi tv direct de pe internet fără necesitatea unui tuner tv) care este special de linux - nu o să găsiți nici o variantă de windows sau mac - are suport pentru pentru distribuțiile bazate pe Debian, Mint, Redhat. Problema mea este că linuxul meu, Manjaro, este bazat pe Arch Linux, și nu dispunea de suport. După ce mi-a trecut frustarea am căutat o soluție. Și soluția a venit. Am găsit comanda următoare care mi-a aduc TV-MAXE în Manjaro (nu funcționează pe windows1 !!!! :d): su yaourt -S tv-maxe Asta e tot. Să mai spuneți că Linuxul e nașpa. În postarea următoare am să vă povestesc cum am rezolvat problema legata de google sketchup.

Friday, August 23, 2013

Manjaro Linux

Vreau să vă spun tuturor că de o săptămână am trecut pe Linux. Yep. Și pentru cei care nu știu ce e aia, e ceva ce se pune în calculator pentru a înlocui Windowsul. E un fel de Windows 13. Cam așa departe e față de windows. Toți cunoscuții mei când au auzit că am ales linuxul mă priveau ca și cum aș fi fost lovit de cancer. Fraților, Linuxul nu mai e de mult timp ecranul ăla negru cu o liniuță albă ce pâlpâie. E adevărat că nu poți juca ultimele jocuri cu grafică răcnet, dar asta nu e din cauza Linuxului, ci din cauza producătorilor de jocuri. Tutoriale despre Linux nu am să mă apuc să fac acum. Sunt cu sutele pe youtube. Vreau doar să spun ca am ales sa trec pe Linux din trei motive: 1. Pentru că am descoperit că ceea ce fac în mod curent pe calculator nu cer obligatoriu să fie făcute pe windows (piratat - și el și toate programele satelit), plus că linuxul nu „obosește„ cu trecerea timpului și chiar „merge„. 2. Pentru că m-am săturat de viruși. Nu da click pe nu știu ce link că iei virus; nu deschide nu știu ce mail pentru că iei virus; nu instala nu stiu ce program pentru că are virus, adware sau mai știu eu ce. La gară cu toate astea! 3. Pentru ca nevastă-mea urăște Linuxul. Pentru ea e ceva de genul: nu cunosc, nu mă bag. Așa că de acum se folosește doar de calculatorul ei. :D Acum să nu vă închipuiți că la instalarea Linuxului nu o să aveți dificultăți. Or să fie. Dacă nu la instalare, or să apară pe parcurs pînă aflați ce programe fac ce, și pînă găsiți echivalentele programelor din windows. Oricum o să merite pe deplin. Mulți se sperie când aud de dificultăți. Dar câți din ei au încercat să instaleze, sa zicem un win xp pe un laptop de generație mai nouă care avea preinstalat un win7 sau vista sau ubuntu. Windowsul se instalează ușor, dar să faci să meargă toate componentele, sunet, video, wifi, rețea, e o durere în partea dorsală. Unii ar spune că win 7 e tătic și că merită. Dar, de câte ori vi s-a îmtâmplat ca win7 al vostru să vă deselecteze fereastra de lucru, să nu vă ruleze bine un program pe motiv de compatibilitate, sau să-și facă singur diverse activități folosindu-vă resursele calculatorului. Aveți idee cât din win 7 lucrează pentru voi și cât pentru Microsoft? Merită să căutați un răspuns. Aaa. Era să uit. Dacă nu îl aveți piratat, cât v-a costat? Și dacă îl aveți piratat, știți cât ar putea să coste? Sper să nu aflați. Să revin la linux. Odată instalat mi-a oferit aproape tot ce mi-am dorit. Programele sunt cam așa: firefox în loc de chrome, thunderbird - outlook, libre office - microsoft office, skype - skype, transmision - utorrent, vlc - vlc, smplayer - kmplayer, rhythmbox - winamp, xfburn - nero, document viewer - adobe reader. Am mai instalat calibre pentru formatul epub și tv-maxe care merge super. Pînă acum sunt încântat de alegerea făcută. Un lucru e clar: I say fuck off windows.

Wednesday, August 7, 2013

Rezumat

Acum am să încep prin a face rezumatul a două discuții avute ieri, una față în față, iar cealaltă pe un forum. Și ca să nu existe loc de interpretări, am să specific de la bun început un lucru: eu mă consider o celulă canceroasă pentru sistemul actual. Prima discuție am avut-o cu un prieten vechi cu care în vremurile trecute am împărțit aceeași cameră. Acum el este patron, are trei magazine și ar mai vrea să-și mai deschidă câteva. Este mulțumit de ceea ce a realizat. Îmi povestea că de la începutul anului nu a știut ce e ăla week-end, că se trezește dimineața la 5 și ca bagă muncă ca MIG-ul. Dar e mulțumit. Îmi mai spunea că dacă îi sună telefonul în miez de noapte se așteaptă să-i fi fost spart un magazin. Dar, nu s-ar mai întoarce la postura de a fi angajatul altcuiva. Am încercat să-mi dau seama ce anume merită tot efortul și stresul și îndepărtarea de familie. Din punctul meu de vedere o duce mult mai rău ca înainte. Are o mașină mai nouă, mai luxoasă, mai puternică. Obiect de fală. Dar dacă pentru un asemenea obiect eu trebuie să renunț la timpul petrecut cu familia, spun sincer că acel obiect poate să rămână acolo unde este. Are mai mulți bani și iluzia că odată cu ei are și rezolvarea tuturor problemelor mult mai la îndemână. Ironia face ca și boala să se lipească de cei care dispun de bani de medicamente. Are și el o astfel de problemă. Când îi spun că i se trage de la stilul de viață și că tot în stilul de viață o să-și găsească soluția îmi spune că și cu bani e greu, dar dacă nu avea bani ce se făcea? Eu îi spun că nu ar mai fi avut problema, dar... Am fost amândoi de acord că bucuriile mărunte sunt cele care contează, dar spre deosebire de mine, bucuriile lui mărunte erau legate de bani. Dacă își putea permite „o fiță„ atunci când simțea nevoia el considera că a realizat ceva. El consideră că timpul înseamnă bani. Eu consider că dacă nu-mi permit să fac un lucru gratuit în fiecare zi am ajuns să trăiesc degeaba. Ce m-a intrigat și m-a făcut să scriu rândurile astea a fost faptul că la un moment dat discuția a deviat spre agricultură și legumicultură. El, cu gândirea lui foarte orientată către profit, spunea că cel mai important lucru este să produci mult și pe cât posibil să fii primul care intră pe piață. I-am replicat că e mai importantă calitatea, că o roșie cu aspect de roșie și consistențe și gust de ambalaj nu-i în regulă. El mi-a zis că nu contează calitatea, bani să iasă. Ce este cu adevărat trist este faptul că toți patronii cunoscuți gândesc la fel. Ia-i banii fraierului! Când i-am zis că și el cumpără una alta la rândul lui și că ajunge în pielea „fraierului„ mi-a replicat ASTA E! Deci ASTA E! lumea în care trăim. Și nu înțelegem de ce nu ne merge mai bine! Partea a doua .... după ce îmi revin din depresie.

Saturday, July 27, 2013

Una pe zi (2)

Bre bade Ioane, Dă o pâine că mor de foame! Îţi dau mă mai mult de o pâine... Da nu azi. Mâine! Vasilică hămesit Peste noapte o murit. Ion, om cu dare de samă, Îi dădu pâinea... de pomană. No, amu gândesc şi eu Ion... pâinea lui Dzeu!

Thursday, July 25, 2013

Una pe zi (1)

Dacă ne-ar fi dat mamele noastre toată viața doar pireuri fără nimic altceva, am fi crezut azi că dinții folosesc drept barieră să nu ne curgă pireul din gură. În privința creierului, fie că recunoașteți sau nu, majoritatea am rămas la pireuri.

Wednesday, May 15, 2013

Gigel și uleiul de pește

Personajul din povestea următoare eu l-am denumit Gigel. Poate să-l cheme oricum, nu asta contează. Cică Gigel era un copil mic, vioi, ca orice alt copil de vârsta lui. Mama lui, persoană informată, a aflat de la specialiști că uleiul de pește este extraordinar de bun și sănătos pentru copil. Așa că mamă iubitoare ca toate mamele, ea a cumpărat o sticluță de ulei de pește pentru Gigel. Încântată, nevoie mare, l-a chemat pe Gigel și i-a zis că îi dă o linguriță de ulei de pește. Gigel a zis că nu vrea ulei de pește, neștiind ce e ăla. Mama a insistat să ia o linguriță pentru că e foarte bun pentru sănătate. Gigel a răspuns că e sănătos și că nu are nevoie. Mama lui nu s-a lăsat și a insistat până când Gigel a luat o linguriță de ulei. După o grimasă produsă de gustul uleiului, Gigel a zis că nu e bun și că nu mai ia așa ceva. Atunci mama lui, văzând ca nu mai poate să-l convingă sub nici o formă, a decis să-l mituiască. I-a spus că la fiecare linguriță pe care o va înghiți ea îi va băga un ban în pușculiță. Gigel, oripilat de gust, dar atras de ideea de a avea propria lui comoară, a început să înghită zilnic câte o linguriță de scârboșenie. După un timp, mirajul banilor câștigați a depășit oroarea gustului. Și iată că în una din zile a venit momentul în care s-a terminat sticluța cu ulei de pește. Gigel, bucuros, a mers la mama lui să o întrebe dacă poate să își cumpere ceva din banii adunați. Mama lui, bucuroasă, l-a anunțat că deja îi cumpărase ceva din banii aceia : o altă sticluță cu ului de pește!!! Sfârșit Cam asta ar fi povestea. Poate că nu este chiar așa; poate că pe eroul nostru nu-l cheamă Gigel; poate că mama lui nici măcar nu e mamă. Ideea este că în societatea actuală majoritatea suntem Gigel. Înghițim zilnic căcaturi administrate de alții cu o speranță, pentru a afla ... ce a aflat și Gigel. De jur împrejurul meu aud zilnic expresii de genul ”ce să faci?!”, ”nu am încotro”, ”trebuie” etc. Am uitat să trăim viața frumoasă de dinaintea primei lingurițe de căcat (a se citi servici, job) și acum trăim cu sentimentul că nu se poate altfel. Se poate. Dar este la fel ca în cazul dependenților de droguri: unii nu văd în ce hal sunt și continuă să bage în ei până la sf. Petru; alții văd dar sunt imobilizații de frica sevrajului; și mai sunt cei care, puțini la număr, își iau inima în dinți și încep lupta cu propria persoană, cu celelalte persoane (care fac totul să nu-l lase să iasă din hazna), și cu societatea actuală (însuși haznaua). Mesaj valabil pentru toată lumea: dacă cel de lângă tine e altfel, lasă-l așa! Nu ești Dumnezeu ca să îl faci după chipul și asemănarea ta Dacă vrei ca toți cei pe care îi vezi în jurul tău să-ți semene, fă-ți dracu o cameră cu oglinzi și când te apucă sentimentul menționat du-te în camera aia! Dacă eram proiectați să fim toți la fel, ne-am fi născut fără sexe și dintr-un laborator de clonare. If your name is Dolly - that is your problem, not mine. Nu știu dacă am reușit să transmit mesajul, așa că vă urez să aveți parte de un prezent și un viitor lipsite de aspecte vidanjabile, să ajungeți să locuiți în bordeie în mijlocul naturii vii, nu în penthouse în centrul haznalei.

Tuesday, March 19, 2013

Redescoperirea mijloacelor

Asa am ales sa numesc postarea de azi, deoarece am descoperit ca mijloacele nu mai exista. Unii ar putea spune ca au evoluat, altii ca s-au schimbat etc. Eu am descoperit ca s-au transformat, au devenit scopuri. Banii nu mai reprezinta un mijloc. Au devenit un scop. Faci bani ca sa ai bani, cu care sa faci mai multi bani pe care sa-i schimbi in alti bani, si toate doar de dragul banilor si al sentimentului de a-i avea. Masinile nu mai sunt mijloace de transport; ceasurile sunt utile doar ca accesorii; telefoanele mobile nu mai sunt ce au fost si lista e lunga. Mancarea ce initial era un mijloc pentru asigurarea existentei acum a devenit un scop. Muncesc ca sa mananc; mananc pentru ca imi place - nu pentru ca mi-e foame. Odata devenita scop, mancarea a necesitat mijloacele care sa duca la ea. Astfel a aparut bucataria, inventie menita sa ridice mancare mai sus de ceea ce este. Mancarea a devenit regina, iar bucataria si-a gasit un loc in viata omului. Un loc ce pentru unii echivaleaza cu toata viata. Si poate gatitul in sine nu ar fi un lucru rau atata timp cat aduce satisfactii daca nu ar deteriora hrana. Mancarea negatita este hrana si reprezinta un mijloc. Mancarea gatita este un scop in sine. O faci pentru ca trebuie facuta; pentru ca iti place; pentru ca ... Cu cat distrugi hrana in moduri mai complicate si consumatoare de timp, cu atat devii mai master chef. Faptul ca ceea ce bagi in tine are acelasi efect benefic asupra organismului tau precum o galeata de moloz din constructii bine preparat nu mai conteaza. Atata timp cat gustul e bun restul e vax! Si pe urma te duci la sala, pentru ca atunci cand mancarea este un scop rezultatele devin vizibile de pe luna. Si daca nu e sala, e cura. Adica nu mai mananci ceea ce iti place, din cauza ca ai mancat ceea ce iti place. A fost o perioada de satisfactii, urmata acum de una de frustrari. De dezechilibrele din organism si de starea lu de sanatate nu vorbesc. In toata perioada asta de satisfactii si frustrari ai avut doua scopuri: mancarea si lipsa acesteia. Deci practic ti-ai facut doua scopuri dintr-un mijloc. In toata perioada asta scopurile REALE au fost inexistente. Ca o paranteza, si ca sa nu credeti ca eu sunt pe un piedestal si critic - sunt in aceeasi galeata, iar critica asta mi-o fac mie cu voce tare pentru ca ar putea folosi si altcuiva - am sa va povestesc o hotarare si reactiile generate de aceasta. Eu lucrez la 7 km de domiciliu. Masurati pe ceasul din bordul masinii. Asta se traduce in fiecare luna in 250 lei varsati in gura celor de la rompetrol, lukoil etc. Pe langa asta, mersul cu masina se traduce prin mutarea ghiozdanului copilariei din exteriorul spatelui in interiorul fata al burtii. Asa ca, de control, am hotarat sa schimb mijlocul de locomotie cu una bucata bicicleta. Miscare, sanatate, economie. Oriunde in afara tarii - nu in Romania. Drumul inspre si dispre munca a fost ceva deosebit. L-am trait la intensitate maxima, dar nu din cauza efortului, ci datorita faptului ca in tara asta nu exista piste de bicicleta si nici macar o jumatate de banda in afara soselei. Dupa ce am ajuns la destinatie, mi-am sters noroiul de pe mana stanga, adunat de pe masinile care m-au depasit, si am ajuns la concluzia ca prin mersul pe bicicleta, in Romania, castigi sanatatea si te bucuri de ea pina mori in accident de masina. Sau de inima. Asa ca am renuntat la ideea asta. Petrolistii si posesorii de sali de fitness faceau valuri la auzul vestii! Asa ca am luat o alta hotarire. Ia sa vad eu cum e sa calatoresc ca strabunicu. Si am probat aparatul locomotor ignorat in mare masura. Drept rezultat el nu m-a ignorat, ci m-a tratat cu intindere musculara. Dar astea e un nimic! (care trece intr-o saptamana). Ce vreau sa spun nu este despre drum si mersul in sine, ci despre reactiile starnite in mediul in care ma invart. Prima a fost asta: "Ba ai innebunit de tot?!" Pe un ton imperativ. De la o colega de servici! A urmat o impletitura de cruci din partea socrilor si niste ochi a la motanul din shrek. Reactia generala a fost 'ba esti nebun, cum sa mergi pe jos?!', la care am avut tupeul sa raspund cam asa: pai de ce sunt nebun?! ca merg pe jos? pai hai sa vorbim un pic. Mers pe jos. Pro si Contra. Pleci cu noaptea in cap - contra ai mult de mers - contra e obositor - contra .... mai completati si voi. o ora jumatate de plimbare dus - pro inca una intors - pro scade ghiozdanul in mod accelerat - pro circulatie sanguina imbunatatita = pofta de mancare = somn adanc - PRO economie de masina (benzina, ulei, rovinieta, consumabile, piese, nervi in trafic, amenzi-cand e cazul) - pro economie de bani de sala de fitness - pro .... si ar mai fi. Ce mi s-a parut cel mai ciudat, pe langa reactiile amintite, este faptul ca oamenii au inceput sa vada mersul pe jos ca ceva injositor. Adica, daca mergi pe jos pe o faleza de 200 m unde sunt tot felul de tarabe, sau daca mergi pe jos printr-un mall, sau printr-un parc in care vezi iesirea din partea cealalta imediat ce ai intrat in el, da este cool mersul pe jos in conditiile astea. Dar daca incepi sa il practici in asa fel si in asa masura incat sa conteze cand vine vorba de sanatate, deja esti vazut ori ca un sarantoc, boschetar, homeless sau mai stiu eu cum, sau ca un nebun - vezi cazul meu. Nu mai spun de numarul cunoscutilor care au trecut cu masinile pe langa mine si au oprit intrebandu-ma daca sa ma duca undeva, sau daca am probleme cu masina. Evident ca masina e ok, cu mansarda am probleme. Dar ca orice om nebun, realitatea mea e corecta iar a celorlalti e deformata. Ca o concluzie la toate logoreea asta - in cazul in care s-a incumetat cineva sa o citeasca - cred ca este cazul sa ne revizuim vietile, sa punem scopurile la locul pe care il merita, iar mijloacele sa le trecem inapoi unde le este locul.

Thursday, February 28, 2013

DIY - Sindrila din cutii de bere

Daca se intampla sa va placa berea in cantitati 'responsabile', este foarte probabil sa o cumparati la doza de aluminiu. Ca vreti, ca nu vreti, in pretul produsului este inclus si ambalajul. Majoritatea bautorilor de bere la cutie au placerea de a turti cutia dupa golire. Eu nu. Am descoperit pe net diverse modalitati de refolosire a acestor ambalaje. In cele ce urmeaza am sa va postez citeva poze cu ce am facut eu din cutiile stranse o perioada. ATENTIE! Ceea ce urmeaza necesita oarece efort. Deci, am inceput prin a bea bere la cutie. Etapa asta nu se regaseste in poze. Va trebui sa ma credeti pe cuvant. Am adunat cutiile care au scapat fara sa fie turtite. Am continuat prin a le decupa Apoi le-am indoit marginile. In primul rand pentru a avea muchia mai dreapta, iar in al doilea pentru ca am copil mic si muchiile taiate sunt destul de ascutite. Pe urma am folosit scula din poza pentru a capsa aceste bucati pe peretele din lemn. Ca in poze.

Wednesday, February 6, 2013

Nu mai vindeți pământul !

România este sub asediu (I): Pământul un articol de Valentin Roman România este sub asediu! Nu cred că spun vreo noutate cu asta, o simțim cu toții zilnic. Pământul nostru este dorit de mii de ani de străini, de la perșii și romanii antici până la turcii și maghiarii de mai târziu. Valuri peste valuri s-au năpustit peste poporul nostru, popor de oameni sedentari, adânc înrădăcinați în glia în care își odihnesc oasele sute de generații de înaintași. Acum popoarele nu mai sunt subjugate sau asediate neapărat cu forța, pe calea armelor sau prin izolare comercială, ci mai degrabă prin sărăcirea autohtonilor până la pragul în care ajung să-și vândă pământul pe bani de nimic anumitor străini ce așteaptă ca niște hiene la hotare. Strategiile s-au schimbat, inamicul nu mai este vizibil, nu-l mai știi după nume și nu te mai confrunți cu el pe câmpul de bătălie, unde cel mai destoinic în mânuirea spadei câștiga. Acum banii și informația sunt armele ce asigură victoria. Țara asta nu avea voie să cunoască criza economică, iar locuitorii ei nu aveau voie să fie săraci. Geme pământul de sub noi de resurse, de la fier până la cele mai rare metale, iar la suprafață codrii și apele abundă. Cu toate astea, suntem în criză. Nu sunt economist, nu mă pricep la finanțe și nu am înțeles nici azi definiția termenului “criză economică”. Știu doar că țara mea nu are voie să fie în criză. Pe de altă parte, dacă ne gândim tocmai la aceste resurse, la localizarea geografică a României, la întreg contextul, atunci lucrurile se limpezesc, iar scenariul se clarifica… Nu mai vindeți pământul ! Unul dintre efectele invocatei crize a fost și este reprezentat de ieftinirea până la absurd a terenurilor agricole, element a cărui gravitate nu cred că este înțeleasă precum ar trebui. Agriculturoul român, oricum deja discriminat pe piața alimentelor prin faptul că accesul îi este restricționat din considerente pe care nu ni le explică nimeni, a ajuns în punctul în care faptul că deține pământ nu reprezintă nimic. Și decide să-l vândă. Cui? Celor ce au așteptat cuminței la graniță și care acum cumpără compact, zeci și sute de hectare în aceeași localitate. Așadar, nu avem de-a face cu achiziții individuale, acolo, cât să fie pentru un loc de casă, ci de cumpărări masive de pământ. Oare ce face străinul cu pământul ăsta? Agricultură? Greu de crezut, că agricultura pe aici nu este sutinuta și nu e deloc rentabilă, au avut grijă unii s-o distrugă. Străinul care cumpără are bani, nu este nevoit să sape glia pentru a însămânța porumb, el este dispus să țină terenul la păstrare, să aștepte, că dacă azi a vândut nea Vasile, sigur mâine ajunge și nea Ion la sapă de lemn și-i poate cumpăra și lui terenul pe bani de nimic. Aceeași strategie se aplică și în cazul pășunilor și pădurilor. Pământul mai are și resurse, multe, unele din ele aflate pe aici în cantintati cu multe peste cele disponibile în solul altor țări. E nevoie și de alea, dar nu pentru noi, ci pentru alții, din aceeași categorie a celor ce pândesc momentul oportun pentru a veni cu ofertă de plată. Iar liderii noștri vând sau concesioneaza, de vreo 23 de ani, cam tot ce se poate, fără a se gândi că, în acest ritm, generațiile viitoare de români vor fi văduvițe de șansa de a face din această țară una bogată și respectată în relația cu alte state. Efectele prezente ale distrugerii agriculturii românești sunt vizibile pentru fiecare dintre noi. În rafturile magazinelor oferta concentrează peste 80% produse străine. Se pare că roșia românească n-are ce caută în compania celei spaniole, de pildă, cu gust fad, arătoasă, dar părând din plastic. Fasolea vine din Egipt, țara care, dintr-o fâșie de pământ fertil care există doar în preajma malurilor Nilului reușește să facă export. Iar exemplele pot continua. Tot un efect prezent este cel al sărăcirii țăranilor și agricultorilor români, a locuitorilor din satele românești care își au vetrele pe unul dintre cele mai fertile soluri din lume. Paradoxal, nu? O fi un întreg plan de distrugere a potențialului nostru agricol? Noi credem deja că da, dar nu strică să mai întrebăm o dată… Pe termen lung, cu prețurile terenurilor ajunse la un minim îngrijorător, țara va fi cumpărată, bucată cu bucată până într-o zi când românii se vor trezi chiriași în propria lor țara și dependenți de străinii care pozează azi în “investitori”. Nu, nu sunt investitori, sunt coloniști moderni ai lumii, oameni fără de țară și pământ pentru care România este El Dorado, un loc unde autohtonii sunt prea săraci și fără putere pentru a reacționa, iar liderii lor au sufltele vândute demult oricărui alt interes numai celui național nu. Dar despre acești lideri consider că este inutl să discutăm. Atât timp cât ei continuă să conducă destinele țării, asta arată că românii încă nu s-au trezit. Nu mai vindeți pământul! Voi, cei care aveți terenuri agricole, pășuni, păduri, nu le mai vindeți străinilor! Nu mai acționați în funcție doar de nevoile momentului, ci vedeți imaginea în perspectivă și efectele pe care unele decizii de azi le pot avea asupra copiilor și nepoților voștri.Ei, din pricină unor decizii nerealiste, pot deveni robii, la propriu, ai acelor coloniști moderni, care vin cu bani, cu ignoranță, interesați doar de propria bunăstare, care nu au suflet și care privesc orice individ care nu este de-al lor drept o persoană inferioară. Nu vă mai vindeți pământurile străinilor. Încercați să le păstrați cât mai mult posibil. Nu le mai puteți apăra cu sabia. Lupta nu se mai da acolo. Sigur că puteți spune că nu-l duc nicăieri. Așa e, nu-l duc însă n-o să-l mai puteți călca și n-o să mai puteți spune că pământul asta “este al vostru”. Degeaba ne batem împotriva regionalizarii. Dacă vor să ne împartă ne vor împarți. Și nu vom putea face nimic, sau mai nimic. Am mai fost despărțiți și tot ne-am reunit. Dacă însă vă veți vinde pământurile atunci o să mai uniți doar o idee, un crez lipsit de conținut. Nu vă mai vindeți pămanturile pentru că nu sunt ale voastre, sunt ale urmașilor voștri. Le-ați luat împrumut de la ei și trebuie să le dați cândva înapoi. Ce-o să mai dați dacă ați vândut pământul și-ați păpat banii ? ” Pamântu nu-i al nost, da noi sântem ai pamântului. Că pamântu ne-o facut oamini, şî pamântu ne-o facut on neam. Cân ne batem gioc de pamânt, ne batem gioc de mama noastă dintăi. Şî de toţ ahăia de l-o muncit şî aparat cu sânje şî sudoare. Şî de oasăle lor care să hodine te miri pe unie. Şî cân îl vindem, ne vindem parinţ şî moş stramoş.” Cultivați cât puteți, exploatați cât și cum puteți, organizați-vă după modelul obștilor sătești, promovați-vă produsele, luptați cu birocrația, moblizati-vă și spuneți ce vă deranjează, alăturați-vă și altora ce vor să stopeze un fenomen care deja ia amploare și nu cedați presiunilor. Gândiți-vă la cel puțin un singur exemplu, pentru a realiza amploarea acțiunilor acestor coloniști moderni ce ne vânează pământul: recent, niște investitori străini au achizionat aproape 200 de hectare într-o zonă montană a României având ca scop construirea unui întreg orășel. Scopul oficial al investiției: crearea unei stațiuni turistice. Scopul bănuit de noi: crearea unui model de colonie…Dacă ne vindem pământul, curând vom cerși pâinea altora. Articol preluat de pe http://adevaruldespredaci.ro/romania-este-sub-asediu-i-pamantul/

Wednesday, January 16, 2013

Winnie da plush

Azi e despre desene animate. Avand un copil de 4 ani si ceva, banuiesc ca va dati seama ca tv, atunci cand e pornit, e blocat pe un program de desene animate. Ca e disney ala micu, sau ca e bumerangu, sau minimax, nu mai conteaza. Ideea e ca eu, care am crescut cu episoade de citeva minute cu Mihaela, si alea duminica, ma uit ca sa recuperez. Pina acum un an de zile tot auzeam de Winnie, vedeam jucarii cu ursul in cauza si nu prea stiam cu ce se mananca. Ca sa aflu ce si cum a trebuit sa fac un copil :D Primul meu contact cu personajul amintit a avut loc acum un an, doi?! la premiera filmului de lung metraj. Am fost oripilat!!! Ce mama dracu de desen animat mai e si asta?! In primul rand m-a consternat faptul ca toate textele care apareau in film erau scrise stricat (banuiesc ca voit), ba dupa ureche, ba cu litere lipsa, ba cu ele scrise invers. Pai, inteleg ca e funny pentru aia mari, dar pentru un copil care nu stie sa scrie, sau care a inceput sa scrie de putin timp, mesajul subconstient e clar: las-o ma ca merge si asa! Nu stiu voi cum sunteti, dar eu nu prea am putut sa rad la faza asta pentru ca involuntar m-am gandit la efecte, la munca de lamurire pe care o sa trebuiesc sa o port cu copilul cand va incepe sa scrie. Un alt aspect intrigant mi s-au parut personajele. Sa le luam pe rand: Winnie - personajul nr 1 si cel mai iubit - e un individ lenes orientat in functie de burta. Burta ii dicteaza unde sa mearga, cum sa isi aprecieze prietenii. In rest... las' ca merge si asa. Alt personaj care mi-a sarit in ochi este Porcusor - care nu e scrofita, ci e porcusor, si e ROZ!!! Mai are rost sa comentez despre orientare?! Constient o sa spuneti ca aberez, insa subconstientul lucreaza. Si daca considerati ca sefu e reprezentat de constient si ca subconstientul e controlabil, as vrea sa va vad atunci cand o sa fiti pusi in situatia de a accepta CONSTIENT o relatie homosexuala a adolescentului vostru. Lui nu o sa i se para anormala. Nu stiu voua. Personajul 3: Aiurel - magarusul. Ma intrebam la un moment dat de unde si pina unde cu valul ala de tineri emo. Pai acum am facut o legatura. E posibil sa fie o legatura fortata, dar ma puteti contrazice pe deplin?! Inainte credeam ca e ca in bancul ala cu asemanarea dintre un emo si salata de icre: cica daca nu ii bati bine se taie. Noroc cu Winnie care mi-a schimbat perspectiva. Ca o paranteza legat de bataie, s-au schimbat vremurile si acum nu ne mai batem copiii; le dam tv pe carton network si se bat intre ei. Personaje sunt mai multe. Mai este Tigru, care este clar un individ incadrabil in sindromul ADHD, care face multe, nu raspunde de nimic si o da la intors de fiecare data. Genul smenarilor din lumea matura reala. Ar mai fi un cangur, despre care nu pot spune nimic, un iepure egoist (dintr-o apreciere sumara), dar harnic - alt mesaj subconstient. Si ar mai fi o bufnita, care reprezinta omul cult - in viziunea lor un tip care se face ca stie multe. NO COMMENT. In incheiere as vrea sa mai spun doar doua fraze dintr-un episod recent. La un moment dat, Iepure ramane blocat in casa/scorbura lui. Toti ceilalti erau afara. Iepurele realizeaza ca nu mai poate iesi si incepe sa tipe: "vai de mine, am ramas blocat aici pentru tot restul vietii!!!", la care vine replica lui Tigrila " Pai priveste partea buna a lucrurilor: POATE NU TRAIESTI MULT!!!" - replici dintr-un desen animat pentru copii. Inchei spunand ca si Tigrila: poate nu traiti mult! ca sa ajungeti in situatia sa depindeti de copiii care cresc cu desenele astea animate. P.S. NU FAC PARTE DIN NICI O SECTA (oricum, diferenta intre o secta si o religie e data de numarul de adepti). P.P.S. Ca sa nu credeti ca sunt ala contra care vede partea goala a paharului, o sa amintesc de un desen animat pe care eu il consider educativ. Nu are texte, nu are nici macar cuvinte, dar mesajul se transmite foarte bine. si in general e un mesaj constructiv. Este vorba de Timmy Time. Ultimul episod ii invata pe copii cum sa planteze niste seminte de plante intr-un ghiveci, cum sa le ude si cum sa le transplanteze in gradina. Si i-a mai invatat si ca exista diferente intre plante. Un serial din care copilul tau poate invata cite ceva la fiecare episod. Recomand

Wednesday, January 2, 2013

Baba oarba

De teama de a nu imi pierde ideile principale, am renuntat sa caut un titlu mai 'puternic'. Asa ca titlul ales vrea sa prezinte in lumini diferite misterul individului legat la internet. Ideea mi-a venit acum, moment in care citeam un blog despre gradinarit (o pasiune noua si, sper, statornica). Am realizat cu aceasta ocazie ca faptul ca nu il cunosti direct pe cel care a pus informatia pe 'net' te scapa de o gramada de prejudecati. Nu incepi sa judeci ideea in functie de autorul ei: 'e un copil', 'de la o femeie?!' 'imi spune mie fosila aia ce si cum!'. In cazul articolelor de pe bloguri, daca incepi sa citesti articolele care te intereseaza inainte de a afla cine le-a scris, informatia aia de acolo se duce direct in creier, sau in suflet si nu se mai impiedica in barierele ideilor preconcepute sau ale conventiilor sociale. Exista sansa ca sa cauti ceva, sa ai o problema, sa te trezesti vorbind singur in autobuz sau in metrou, si un om langa care nu poti sta din cauza mirosului neplacut sa iti dea o solutie salvatoare. Nu o sa auzi in veci acea solutie! Daca in schimb omul ala se conecteaza la un blog si iti da solutia o sa ii ramai dator 'pe viata'. Pe 'viata' pina afli cine e! Pe urma, in functie de ochelarii de cal pe care ii porti, poti sa-ti omori o prejudecata, sau poti sa iti mai creezi o frustrare legata de faptul ca nu ai fost in stare sa gasesti solutia si 'acel om' a reusit. Am mai observat ca, prin intermediu blogingului informatia merge de la suflet la suflet, iar sufletele nu par sa aiba varsta. Prbabil de aici rezulta si comunicarea directa si usoara. Aici nu e vorba de dragoste, ci doar de comunicare la nivel direct. In felul asta poti primi 'sfaturi batranesti' de la un pusti de 18 ani; poti comunica cu un om de 65 de ani ca si cum ti-ar fi coleg de scoala si doar ce ati iesit de la ore. Desigur ca in toata relatia asta de comunicare pot aparea si efectele negative. Se poate ca unul care nu este sigur de ideile lui sa scrie in deriva pe blog si involuntar sa aduca furtuna si in vietile altora. Vezi toate blogurile dedicate sfarsiturilor lumii. Ca o concluzie, sper ca am decoperit partea buna a acestei activitati numita blogging si sper ca i-am ajutat pe altii sa o inteleaga.

Sunday, December 30, 2012

Un OM in democratie

35 DE ANI DE ÎNCHISOARE PENTRU AFIRMAȚIA CĂ ANGAJAȚII SUNT MOTORUL SOCIETĂȚII „Eu trăiesc viaţa mea de urmărit penal, de lucrător care nu se va putea mândri niciodată cu munca lui. Am purtat mereu o mască pe faţă. Am fost băgat în pușcărie pentru că sunt un intelectual”. Aceasta declarație uimitoare nu a fost făcută de un rus al anilor 1925 fugit de sub dictatura lui Stalin ci a fost făcută în anul 2010 de filosoful european Antonio NEGRI cetățean italian trăitor în Italia, țară cu democrație avansată și membră a Uniunii Europene. CINE E ANTONIO NEGRI ȘI CUM A AJUNS EL SĂ FIE ETICHETAT TERORIST Profesor universitar de științe politice la Universitatea Padova şi unul dintre cei mai respectabili intelectuali europeni, cetățean cu comportament ireproșabil, filosoful italian Antonio Negri, nu făcuse nimic altceva în toată viaţa lui decât să citească și să scrie cărţi şi articole de presă. Totuși, în 1980 Poliția italiană l-a arestat pentru „complot antistatal şi încercare de răsturnare a ordinii sociale prin luptă armată”. Justiţia italiană i-a pus în cârcă nu mai puţin de 206 hold-up-uri, adică jafuri asupra băncilor, 78 de violuri și 174 de atacuri teroriste armate contra civililor. Bineînţeles că toate acestea erau nişte înscenări şi că Antonio Negri nu jefuise nimic, nu violase pe nimeni și nu complotase împotriva nimănui. ”Crimele” pentru care fusese arestat fuseseră fabricate de autoritățile italiene după cea mai clasică rețetă stalinistă. Motivul real al arestării era acela că filosoful avea idei de stânga. ”UN PSIHOPAT CARE A OTRĂVIT MINȚILE A MILIOANE DE TINERI OCCIDENTALI” La 2500 de ani după ce marele filosof grec Socrate a fost condamnat la moarte de Tribunalul Atenei pentru că ”strica mințile tinerilor cu idei periculoase”, în 1980, un alt filosof european, Antonio Negri, este condamnat la 30 de ani de închisoare (echivalentul condamnării la moarte) exact pentru același motiv. Socrate trăia în cel mai democratic stat al lumii antice: Atena. Antonio Negri trăia și el în cea mai avansată democrație a lumii: Uniunea Europeană. Cu toate acestea, iată că nici una dintre cele două democrații nu a agreat libertatea de gândire. Propaganda oficială occidentală a anilor 1980-1990 a avut grijă să-l descrie pe profesorul Negri ca pe un monstru. Președintele de atunci al Italiei, Francesco Cossiga a declarat public: „Antonio Negri este un psihopat care a otrăvit minţile a milioane de tineri occidentali cu cărţile comuniste pe care el le-a scris” În realitate Antonio Negri era un intelectual care gândea și analiza lumea vremii lui. Citea foarte mult. Scria și literatură. Era un cadru didactic prestigios, profesor de științe politice la Universitatea din Padova dar și redactor la ziarele de stânga Rosso şi Classe Operaia (Clasa Muncitoare). Vorbea trei limbi europene internaționale. Era unul dintre teoreticienii de seamă ai operaismului (doctrină de stânga care pune la temeliile societăţii munca angajaților). Antonio conducea totodată Institutul de Studii Politice din Padova şi tradusese în limba italiană din operele unor mari filosofi precum Spinoza, Hegel, Marx, Kant sau Descartes. Cum ajunsese un astfel de om să fie considerat de către autorități un pericol pentru societatea europeană a anilor 1980? Răspunsul este foarte simplu: Antonio scria și articolele lui nu erau agreate de autorități. El atrăgea atenția că lumea se îndrepta către o criză economico-financiară profundă care, spunea el, după anul 2000 va zgudui din temelii întregul sistem capitalist. Ulterior lucrurile chiar așa s-au întâmplat, dar cum să spui așa ceva în 1980, când capitalismul occidental lupta din greu pentru dărâmarea URSS? Imediat ideologia lui Negri a fost declarată ”ideologie periculoasă pentru întreaga Europă”. Dar în ce consta totuși această ideologie? IDEOLOGIA LUI NEGRI Ideile lui Antonio Negri sunt pe cât de incitante pe atât de actuale. El a prevăzut actuala criză a societății capitaliste. Tot ce a prevăzut el s-a întâmplat sau se întâmplă acum. Antonio Negri a încercat în scrierile lui să explice că forța de muncă a angajaților este motorul care împinge înainte societatea şi că angajații, ca deţinători ai valorilor muncii, pot tezauriza această forță de muncă şi pot refuza s-o vândă patronilor sau statului în schimbul banilor, dar nu apelând la grevă ci la subminarea statului prin mijloace mult mai subtile (de exemplu refugiindu-se în şomaj). În felul acesta angajații pot sabota piața de capital și pot bloca întreaga societate. Adică fac o revoluție fără să pună mâna pe arme și fără să iasă pe străzi. Din acel moment banii îşi pierd valoarea şi întreaga clasă a celor bogaţi sare în aer, pentru că moneda nu mai valorează nimic de vreme ce nu se mai poate cumpăra munca angajaților cu bani. Antonio Negri scria: ”Suntem obișnuiți să credem că o fabrică e condusă de patronul ei și că dacă acesta nu mai vine la birou fabrica se oprește și angajații mor de foame. În realitate lucrurile stau exact invers: fabrica se oprește și patronul moare de foame dacă nu mai vin la serviciu angajații. Dacă nu mai vine la serviciu patronul, nu se întâmplă nimic, fabrica merge în continuare”. Negri a identificat mai multe forme prin care angajații îşi tezaurizează forța lor de muncă şi refuză s-o scoată pe piața muncii și s-o comercializeze. Una dintre aceste forme este acceptarea de către muncitori a condiţiei de şomeri plătiţi de stat sau de asistaţi social. Alta este munca la negru. O a treia ar fi munca pasivă: adică angajatul vine la serviciu și se preface că muncește, dar nu muncește sau își îndeplinește la minim îndatoririle la locul de muncă. Negri a identificat circa 20 de astfel de modalități prin care angajații refuză să-și scoată forța de muncă la vânzare. Refuzul de a munci pe bani puțini este considerat de Negri tot o formă de sabotare a sistemului statal. El spune: ”Vor exista clase de angajați care vor cere din ce în ce mai mulți bani pe munca lor. Conformându-se sistemului ideologic capitalist al pieței libere bazat pe cerere și ofertă, patronii vor scoate bani din ce în ce mai mulți ca să plătească munca acestor categorii de angajați, iar ei vor cere bani din ce în ce mai mulți, sabotând în acest fel sistemul. Aceste lucruri se vor petrece la început în sistemul bancar, dar mai apoi se vor petrece la nivel social în întreaga masă a muncitorimii și a tuturor categoriilor de angajați”. Ulterior s-a văzut că lucrurile chiar așa s-au întâmplat, cum a prevăzut Negri: astăzi se știe că sistemul bancar occidental a fost adus în pragul distrugerii de către chiar managerii lui, plătiți cu lefuri mirobolante de zeci de milioane de dolari (sau de euro) pe lună. Dar cum să spui în 1980 că sistemul bancar occidental va ajunge în pragul prăbușirii când el era în culminația puterii lui? Nu era acesta un act de terorism? Și profesorul Negri chiar a fost arestat pentru terorism. Dar ce spune Negri mai departe în cărțile și articolele lui? El spune că refuzând să presteze munci în schimbul banilor sau muncind la negru angajații pot deveni generatori de haos economic şi pot influenţa în acest fel societatea, inducând în sânul acesteia o stare de conflict latent şi având posibilitatea să distrugă în acest fel întregul sistem capitalist. Antonio Negri a atras atenţia că mai devreme sau mai târziu sistemul capitalist va claca din această cauză. Teoriile lui Negri au primit confirmarea deplină abia acum în zilele noastre. Într-adevăr, milioanele de muncitori emigranţi (inclusiv români) ajunşi în Occident au observat cu uimire că occidentalii nu muncesc. Ei nu au înțeles însă că au nimerit acolo în plină revoluție a angajaților occidentali care nu mai vor să muncească pe bani puțini și refuză să-și scoată forța lor de muncă pe piață. Aceste modalităţi de protest au atins în ultimul an şi graniţele Europei de Est unde din ce în ce mai mult angajații sunt nemulțumiți de banii puțini pe care ei îi primesc în schimbul muncii lor. Grevele naționale sunt din ce în ce mai dese. Ele nu au atins încă granițele Europei de Est, dar când angajații Europei de Est vor începe să facă greve generale atunci societatea europeană va ajunge în pragul catastrofei sociale. DECLINUL STATULUI ȘI REVOLUȚIA MONDIALĂ În cartea IMPERIUL, scrisă în colaborare cu Michael Hardt, publicată în anul 2000 şi vândută în peste două milioane de exemplare, Negri semnalează declinul statului naţiune şi faptul că oamenii încearcă să se opună prin forţă globalizării, dar că luptele lor sunt deocamdată izolate unele de altele. Şi aici dă exemple uriaşele mişcări ale studenţilor din Coreea de Sud, Intifada, revoltele din Los Angeles, mişcările muncitoreşti din Europa occidentală etc. Atrage atenţia că toate aceste lupte merg către globalizarea luptei sociale şi când punctele lor izolate vor fuziona, atunci capitalismul va avea de-a face cu o Revoluţie Mondială Globalizată şi cu globalizarea proletariatului. Negri spune: ”Proletariatul nu numai că nu a dispărut ci s-a şi schimbat foarte mult, el nu mai este deloc ceea ce era odată. Muncitorii au devenit angajați.” (Antonio Negri, Michael Hardt, EMPIRE, Cambridge, Harvard University Press, 2000, pag. 48) În paralel, economia mondială, spune autorul, devine o economie imperială care se ascunde sub numele de globalizare şi care distruge toate micile afaceri în calea ei. Globalizarea, spune Negri, va distruge sistemul capitalist, va transforma popoarele în minorităţi în propriile ţări şi va ruina pe micii afacerişti şi producători autohtoni fără a garanta supravieţuirea marilor companii autohtone, inclusiv cele de stat. Din această cauză Imperiul Globalist va intra rapid în conflict cu propiile lui clase (şi cu proletarii, dar şi cu oligarhii) şi acest lucru va duce la conflicte şi la o revoluţie mondială. Ideea este: faceţi să triumfe cât mai repede globalizarea fiindcă ea va îngropa capitalismul. Negri spune: „Mulţi vor fi în curând cuprinşi de dorinţa de eliberare de sub forţele Imperiului şi vor sfârşi prin a încerca sub forma unei Revoluţii să iasă de sub puterea lui penetrându-i graniţele în afară” (EMPIRE, pag 218). SALARIUL MINIM MONDIAL Negri atrage atenţia că globalismul va scăpa în cele din urmă de sub controlul iniţiatorilor lui şi că mondializarea va aduce cu sine schimbări inevitabile dar care vor dezorienta şi vor zgâlţâi profund capitalul. Una dintre acestea, a cărei apariţie este mai mult decât necesară în cazul unei economii mondializate, va fi salariul minim mondial. Acesta va pune definitv capăt exploatării popoarelor zonale nedezvoltate de către marile naţiuni dezvoltate. Într-adevăr, privite prin prisma gândirii lui Negri, salariile minime din ţările Europei de Est (între care şi România, cu un salariu minim garantat de 136 de euro) nu sunt decât o formă de exploatare sălbatică a proletariatului din Europa de Est de către ţările bogate occidentale unde salariul minim garantat este de peste zece ori mai mare. Ideologii oficiali care propagă ideile ipocrite cu privire la integrarea europeană nu vor mai putea mult timp să explice de ce se integrează în Europa doar preţurile şi nu şi salariile din România. ACUZAȚIA DE COMPLOT CONTRA STATULUI Negri este un filosof extraordinar şi un gânditor remarcabil. Oricât ar fi de curios, toate aceste idei şi cărţi ale lui au atras rapid atenţia nu doar a cititorilor, dar şi a autorităţilor italiene care l-au etichetat rapid pe profesorul Antonio Negri drept ”terorist”. Şi încă unul periculos! Nu ştim amănunţit cum a fost posibil aşa ceva, dar pe data de 7 aprilie 1979 el este arestat sub acuzaţia fantezistă că ar fi mentorul spiritual al grupării teroriste italiene Brigăzile Roşii. Toată liota de organizații europene de apărare a drepturilor omului și a libertății de gândire tace. Nu se ridică nimeni în apărarea lui, ceea ce este foarte grav pentru niște democrații care se pretind și își zic ”avansate”. Profesorul Negri este condamnat de Tribunalul din Roma la cinci ani de detenţie în închisori de înaltă securitate. Nici o organizație europeană de apărare a drepturilor omului nu scoate o vorbă. Toți apărătorii drepturilor omului tac mâlc. La capătul celor 5 ani de de tenție urmează un nou proces în care filosoful este condamnat la 30 de ani de închisoare pentru „asociaţie subversivă, complot împotriva statului şi revoluţie armată”. Acuzatorii nu pot aduce în fața tribunalului nici un fel de dovezi în sprijinul acuzațiilor lor. Și totuși, tribunalul îl găsește vinovat pe filosof. Astfel de acuzaţii dovedesc cu prisosinţă că avea şi Occidentul kaghebiştii lui, ba chiar și câţiva stalini mai mulţi decât avusese Moscova după moartea lui Lenin. În ce fel putea să răstoarne imperiul european un filosof care avea drept „bază de operaţiuni” o catedră şi drept „arme” un creion şi un caiet nimeni nu a putut demonstra. Cert este că organizațiile europene de apărare a drepturilor omului și a libertății de gândire au tăcut la unison și nimeni nu s-a ridicat în apărarea filosofului care a fost condamnat definitiv. APOTEOZA În anul 1983 Antonio Negri reuşeşte să scape din închisoare, fiind ales deputat al Partidului Radical Italian. Capătă în acest fel imunitate parlamentară şi profită de ocazie pentru a fugi în Franţa unde cere azil politic. În 1997 se reîntoarce în Italia. Nimeni nu a putut vreodată să aducă dovezi cum că Antonio Negri ar fi săvârșit acte de terorism, violuri sau că ar fi atacat bănci. El avea un dispreț înnăscut pentru orice fel de instituție bancară. Ca atare, în anul 2003, Justiţia Italiană, spre marea ei cinste, demarează rejudecarea procesului, unde cere închiderea definitivă a dosarului penal al filosofului şi încetarea definitivă a urmăririi lui. Nimeni nu a putut dovedi vreodată că Antonio Negri a luptat cu arma în mână pentru răsturnarea statului, dar teoriile lui s-au confirmat pe deplin în evenimentele dramatice prin care a trecut şi trece la ora actuală întreaga societate capitalistă europeană. Antonio Negri a demonstrat că japonezul Fukuyama nu a avut dreptate şi că globalizarea capitalismului nu înseamnă deloc sfârşitul istoriei ci reluarea la un nivel superior a luptei dintre angajatori şi exploatatorii lor. Nici sistemul nu s-a schimbat în comparaţia cu trecutul. Corporaţiile înghiţit alte corporaţii, trusturile înghit alte trusturi, dar tot prin apeluri la un împrumut bancar şi la rândul lor înghițitorii vor fi înghițiți de alți înghițitori mai mari care şi ei vor fi în continuare datori la bănci (între timp chiar aşa s-a întâmplat) şi până la urmă corporaţii şi bănci se vor trage una pe alta în jos şi se vor prăbuşi pentru că sistemul este defect şi nu a făcut nimic altceva decât să-şi extindă la nivel mondial defectele. Aceasta este în mare teoria lui Negri şi evoluţia de astăzi din aceste zile a capitalismului vedem că îi dă dreptate şi confirmă teoriile lui. Astăzi Antonio Negri este un star al mediilor academice şi un nume de referinţă al filosofiei contemporane, bucurându-se de un prestigiu imens şi de o autoritate incontestabile. Prof. Ilarion STANCIU Sursa http://georgevalah.wordpress.com/2012/12/29/29-12-2012-flash-comment-materiale-publicate-de-dumneavoastra/#comments

Friday, December 14, 2012

ELIMINAREA pietrelor-CE MEDICII NU OR SA VA SPUNA NICIODATA!

Formula AS nr. 379 sau cartea SI VIDEOUL“The Amazing Liver Cleanse”- autor Andreas Moritz. Ficatul este un organ extrem de important in organism si are un rol esential in digestie si in asigurarea nutrientilor catre celulele corpului, dar si in detoxifiere, curatarea sangelui de toxine, metale grele, virusi, paraziti, etc. Ficatul are rolul de a metaboliza lipidele in exces, de a elimina din organism diverse E-uri alimentare, multiple feluri de chimicale ascunse in semipreparate sau chiar in alimente proaspete. De asemenea metabolizeaza si alcoolul introdus in organism. Ficatul are control direct asupra cresterii si functionarii fiecarei celule din corpul uman. Daca ficatul nu mai functioneaza normal, toate celulele corpului nu vor mai primi o cantitate suficienta de nutrienti, nu vor elimina deseurile produse, toxinele, si nu vor comunica la fel de bine cu sistemul nervos sau endocrin. Chiar si daca numai 40% din ficat functioneaza normal, analizele pot iesi bune. Dar, apar tot felul de boli in organism. Ficatul are doi lobi si arata ca doi copaci cu ramurile goale pe dinauntru. Pe langa rolul de procesare a nutrientilor, de metabolizare si anulare a substantelor toxice, precum alcoolul, fiecare celula preia din sange si toxinele, pe care le elimina impreuna cu bila in canalele acestea mici ce strabat intreg ficatul. Toate aceste ramurele goale pe dinauntru se unesc in canale mai mari, apoi se unesc in doua canale principale, ce vin de la fiecare lob al ficatului si apoi se unesc intr-un singur canal biliar. Acest canal biliar comun, conduce bila catre fiere (colecist), care este o punga sub ficat. Bila, este ca un gel uleios galben-verzui, care curge incet de la fiecare celula si se scurge pana jos in fiere. Bila are rolul de a ajuta in procesarea hranei. In momentul in care hrana ajunge in stomac, imediat, fierea se contracta si arunca toata bila in restul de canal biliar comun (circa 10 centimetri), si apoi ajunge in intestinul subtire. In momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, bila trebuie sa fie prezenta, altfel nu va fi procesata si va fi eliminata fara ca organismul sa retina nutrientii necesari. Ficatul secreta cam un litru si jumatate de bila pe zi. Aceasta substanta este atat de pretioasa pentru organism incat nu este eliminata, ci o mare parte din ea este resorbita in intestinul gros si adusa din nou in ficat (ma rog, o parte din substantele care o compun). Acum, o mare parte din nutrientii ce sosesc din mancarea procesata, o constituie cristalele de colesterol. Colesterolul bun, este un element de baza in constructia tuturor tesuturilor. Colesterolul e prezent in orice mushi, in peretii organelor, etc. Dar, colesterolul in exces, este procesat de ficat, din sange si eliminat prin canalele biliare. Numai ca aceste cristale de colesterol, au tendinta sa se lipeasca unele de altele, mai ales ca bila este ca un gel uleios. Astfel ca formeaza mici pietricele, care in timp atrag tot mai multe alte cristale de colesterol si se maresc. Majoritatea pietrelor si pietricelelor din ficat sunt compuse din colesterol, o substanta care e prezenta in majoritatea organelor si muschilor, de aceea e imposibil de detectat la ecograf. La un moment dat, aceste formatiuni incep sa blocheze canalele biliare (intai pe cele mai mici si apoi si pe cele mai mari, putand chiar sa blocheze un intreg lob al ficatului). Medicul pune diagnosticul de ficat gras sau marit si nu are nici o solutie. Ficatul se poate mari cu pana la 5-10 centimetri in acest fel. In timp, la aceste formatiuni grase adera metale grele, calciu, diverse saruri, si se calcifiaza. Abia atunci sunt observabile la ecograf. Dar, pana nu se calcifiaza, nu sunt vizibile la ecograf. Se vad doar structuri “grase” in ficat. Canalalele biliare blocate pot duce la diabet, infarct sau cancer. In momentul in care ficatul e aproape plin de pietre, incep sa mai cada din ele si acestea ajung in fiere. Dupa o masa mai grasa sau cu substante mai greu de procesat de organism, fierea se contracta mai puternic si arunca aceste pietre in canalalul biliar comun. Numai ca aici, din cauza dimensiunii lor, se pot bloca. Atunci apar durerile in partea dreapta, sau in capul pieptului. Ele sunt de multe ori confundate cu durerile de stomac, deoarece apar imediat dupa masa. Dupa ce piatra reuseste sa iasa complet, durerea inceteaza. Daca piatra se blocheaza total, bila nu mai poate iesi, aceasta ajunge in sange si omul se ingalbeneste tot (face icter). Canalul biliar comun, chiar inainte sa iasa in intestinul subtire, se uneste cu canalul de eliminare a acizilor din pancreas. Daca piatra se blocheaza aici, nici acizii pancreatici nu mai pot fi eliminati din pancreas si se ajunge la pancreatita, care este o afectiune foarte grava. Oricum, in ambele afectiuni, durerea este atat de mare, si de acuta, ca nu se poate sta acasa. De obicei se poate sta maxim 3 zile cu aceasta afectiune, dupa care, e necesara operatia. E o urgenta si medicina are un singur remediu – operatia. Totusi, astfel de pietre pot fi eliminate usor si rapid, daca se dilata canalul biliar comun. Cum? E foarte simplu. Daca se dizolva 30 grame de sare amara (sulfat de magneziu – este un simplu laxativ puternic – foarte ieftin) intr-un pahar de apa si se bea, canalul biliar comun se dilata pana la aproape 3 centimetri latime. Eu zic, ca e suficient sa iasa orice piatra. De asemenea, caldura ajuta la dilatare. Oricum, medicina traditionala, imediat cum observa o piatra in fiere sau canalul biliar, are o singura solutie - operatia. Dar, in cazul in care fierea este eliminata chirurgical, bila curge in continuu, picatura cu picatura in intestinul subtire. Amestecata cu hrana, este bine tolerata de organism, dar in lipsa acesteia ea roade intestinul subtire, caci pica, exact in acelasi loc, si duce in timp la iritatii, ulceratii, cancer, etc. In plus, in momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, ea nu mai intalneste suficienta bila si atunci nu mai este procesata si omul mananca aproape degeaba, plus ca apar balonari, etc. De aceea medicii recomanda, acizi biliari sub forma de pastile, dupa masa – pentru tot restul vietii. Deci, in timp, in ficat se pot strange pietre de colesterol care pot sufoca ficatul. Dar, in momentul in care ficatul nu mai functioneaza la capacitate normala nici nu isi mai indeplineste functiile cum trebuie. Pe langa faptul ca organele si celulele nu isi vor mai primi nutrientii necesari, sangele nu va mai fi detoxifiat. O gramada de toxine, metale grele, virusi, bacterii nu vor mai fi procesate si eliminate din sange. Asa ca organismul gaseste alte solutii pentru a scapa temporar de acestea. Pana cand, ficatul isi va reveni si le va elimina total din sange. Intai va incerca sa le elimine prin alte organe de excretie (rinichi, piele, respiratie). Daca nici acest lucru nu este posibil, organismul le depoziteaza in diverse zone din corp sau diverse organe. Deci, un organism cu un ficat blocat de formatiuni grase de colesterol, si care nu mai functioneaza normal, incepe sa depoziteze toxinele in diverse zone sau organe din corp. Exemple: In prima faza, apar probleme in celelalte organe de excretie (rinichi, piele, plamani), care se confrunta cu un surplus de toxine, pe care nu le poate elimina ficatul. Apoi apar probleme complexe in organism care sunt legate fie de depozitarea aiurea a diverselor toxine sau produse metabolice, fie de lipsa alimentarii cu nutrienti a celulelor sau organelor. Daca toxinele se acumuleaza in articulatii, rezulta boli ale articulatiilor. Una din functiile ficatului e sa sintetizeze zaharul in glucoza (principala hrana a creierului). Un ficat afectat nu mai hraneste corespunzator creierul, rezultand oboseala, depresie, si se poate ajunge in timp la boli grave ca dementa, Alzeimer, Parkinson, Scleroza multipla etc. Daca metalele grele nu mai sunt eliminate cum trebuie, cum ar fi de exemplu aluminiul, rezulta Alzeimer. Daca ficatul nu proceseaza toate proteinele din sange, corpul incearca sa le depoziteze in sange si in peretii vaselor de sange. Creste numarul globulelor rosii. Creste nivelul de hemoglobina. Sangele devine mai gros si formeaza cheaguri care se pot bloca pe artere, vene, etc. De aici infarct sau paralizie. Sau, proteinele sunt depozitate in peretii vaselor de sange, formeaza tesuturi groase de colagen si blocheaza circulatia. Daca colesterolul nu este eliminat cum trebuie de ficat, el ramane in vasele de sange si se depune pe peretii acestora, ingrosandu-I sau blocandu-i. Rezulta infarct, etc. Sangele ingrosat incetineste transportul de hormoni, rezultand o activitate foarte crescuta a glandelor si o dereglare a acestora. Rezulta probleme cu tiroida, etc. Daca ficatul se umfla, sangele trece mai greu prin ficat. Asta inseamna un efort mult mai mare pentru inima, dereglaj in tensiune, puls, etc. Daca ficatul nu elimina surplusul de hormoni (estrogen sau aldosteron), apare un dezechilibru in retentia de apa si sare si tesuturile incep sa se umfle. Un ficat blocat poate duce la ciroza, hepatita, etc. Lipsa bilei in sistemul digestiv, poate duce la probleme de stomac, nu se mai absorb cum trebuie grasimile, calciul si vitamina K. De aici o multime de probleme. Desi e normal ca ficatul sa secrete 1,5 litri de bila pe zi, din cauza blocajului, la unele persoane, se poate ajunge doar la 100 mililitri pe zi. Mai putina bila eliberata de ficat, inseamna ca intestinul subtire nu mai digera mancarea cum trebuie. Rezulta probleme in alimentatie, balonari, infectii, dereglari in flora intestinala, constipatie, iritatie, cancer, etc. Cand celulele din oase nu mai primesc suficienta hrana, apar problemele osoase. Curios ca putem introduce camere de luat vederi in organism, am reusit sa facem chiar si nanoboti de marimi extrem de mici, dar aproape toti medicii, se fac ca nu stiu cum functioneaza organismul nostru. Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficat Timp de 6 zile, se bea suc de mere, cate 1 litru pe zi. (Se bea inainte de mese sau la 2 ore dupa mese). In aceasta saptamana sa se evite mancaruri sau bauturi reci. Pentru a se dilata canalele biliare trebuie sa se consume in special mancare si bauturi caldute sau la temperatura camerei. Sa nu se consume nimic prajit si sa se evite, pe cat posibil, produsele de origine animala (Sa se tina post). Sa se evite pe cat posibil, orice medicamente in ziua a 6-a. Daca sunteti racit sau apare o afectiune acuta trecatoare, amanati cura. ZIUA a-6-a: Se mananca de post (Sa se evite orice fel de alimente de origine animala – carne, lapte, branza, unt si orice e prajit - sau va puteti simti rau in timpul eliminarii pietrelor). Dupa ORA 14:00 nu se mai mananca nimic. Doar se mai poate bea apa, in restul zilei. ORA 18:00 – Se bea 200 mililitri apa (aproximativ un pahar) in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu). Sarea amara e un purgativ si actiunea sa principala e sa dilate canalele biliare, pregatindu-le pentru eliminarea pietrelor. De asemenea, curata intestinul, astfel incat pietrele, atunci cand incearca sa iasa, nu se lovesc de mancare sau alte reziduuri si pot fi eliminate usor. ORA 20:00 – Se bea al doilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 grame) de sare amara (sulfat de magneziu). ORA 21:30 – Daca nu ati avut scaun pana acum, e bine sa va duceti la toaleta sau optional puteti face o clisma cu apa calduta. ORA 21:40 – Se pun 100 mililitri ulei de masline (aproximativ o jumatate de pahar) si se amesteca cu 100 mililitri suc de lamai (aproximativ jumatate de pahar). Sucul sa fie cat mai pur, fara pulpa. Ingredientele se pot amesteca intr-un borcan inchis (se clatina de 20 de ori). Se amesteca 2 astfel de portii. In mod ideal, aceste amestecuri se beau fix la ora 22:00 si ora 22:20. Dar, daca simititi nevoia sa va mai duceti la toaleta, puteti amana cu inca 10 minute. ORA 21:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric, pana la prima coasta si cat mai in dreapta spre coloana) o mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea. Mamaliga se face din 1 kilogram de malai. ORA 22:00 – Se bea amestecul de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie. Acest amestec se bea in picioare. E bine sa fie baut tot odata, deoarece, imediat cum ajunge in stomac prima inghititura, incepe eliminarea pietrelor. ASEZATI-VA CULCAT IN PAT IMEDIAT! E esential pentru eliminarea pietrelor. Pozitia trebuie sa fie culcat pe spate, cu o perna sub cap. Daca e o pozitie incomoda, se poate sta pe partea dreapta cu genunchii trasi spre piept. STATI COMPLET NEMISCAT, CEL PUTIN 20 MINUTE SI INCERCATI SA NU VORBITI! Pietrele vor fi eliminate fara durere, deoarece se secreta multa bila (care este uleioasa), iar canalele biliare sunt tinute larg dilatate de magneziul din sarea amara si de caldura mamaligii ce are rol dilatator. ORA 22:20 – Se bea al doilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie. In cazul in care se doreste eliminarea mai multor pietre, optional se mai poate bea si al treilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie, la ora 22:40. ORA 22:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric pana la prima coasta) a doua mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea. A DOUA ZI DIMINEATA: ORA 06:00 dimineata - Se bea al treilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu). ORA 08:00 dimineata-Se bea al patrulea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu). ORA 10:00 dimineata – Se pot consuma fructe sau suc de fructe. ORA 11:00 dimineata – Se poate incepe sa se manance mancare de post. Seara sau in urmatoarea zi se poate reveni la mancarea obisnuita. In urmatoarele doua zile este recomandat sa se efectueze o clisma, deoarece pietrele pot ramane in intestinul gros si sunt foarte toxice, putand crea o stare de rau. In caz ca mai sunt pietre, cura se poate relua o data pe luna. Dupa 6-12 cure, sunt eliminate toate. Alte Surse: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver Cleanse”- autor Andreas Moritz. Aticol preluat de aici http://cybershamans.blogspot.ro/2012/12/eliminarea-pietrelor-ce-medicii-nu-or.html

Atentie!!! PAINE OTRAVITA

Am primit aceasta informatie pe email: Iata si dovada! Paine otravita in Romania - informatie urgenta!
Atentie la faina de Titan, MALAI SUPERIOR FAMIGLIA (Lujerului SA), biscuitii Rostar, mezelurile Aldis, margarina Delma,Taiteii de casa Baneasa si tot ce contine specificatia CODEX ALIMENTARIUS! TOATA "APRECIEREA" PENTRU AUTORITATILE CARE AU AUTORIZAT PENTRU BINELE POPULATIEI INTRODUCEREA IN ROMANIA A FUNGICIDULUI INTIUM / ENERVINT PRODUS DE BASF GERMANIA. Pe pachetele de pâine Titan scrie deja cã pâinea este fabricatã conform Codex Alimentarius. România va experimenta pe populatie produsul CANCERIGEN INITIUM. Experimentul "Codex Alimentarius" începe cu România. De la 31 decembrie 2009, Guvernul a fost obligat de... UE sã înceapã implementarea "Codexului", alãturi de alte 165 de state semnatare (95% din populatia planetei). "Codex Alimentarius" este un pachet de norme dupã care se vor alimenta populatiile tãrilor semnatare. Acesta porneste de la principiul cã Terra nu mai poate hrãni pe toatã lumea natural, ca atare se va trece la hrana artificialã, din produse chimice, cea modificatã genetic etc. Nu a trecut o lunã si iatã cã apare stirea cã România este prima tarã din lume care va folosi în agriculturã un compus chimic pe bazã de initium, un ingredient activ din noua clasã a substantelor chimice impuse de"Codex Alimentarius". Produsele vor fi furnizate de compania germanã BASF si vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, rosii, castraveti si ceapa. Pentru publicul larg se spune cã "beneficiile pe care le-ar aduce aceastã substantã sunt legate în primul rând de combaterea dãunãtorilor, dar, totodatã ea micsoreazã si durata în care se obtine recolta." Dupã ce acest produs va fi experimentat în România, urmeazã sã fie omologatã utilizarea lui si în Olanda, Germania , Franta, SUA, Canada si Marea Britanie. Neoficial, conform cercetãtorilor care combat "Codex Alimentarius", folosirea produselor cu initium sporeste cu pânã la 65% rata riscului de cancer de colon, substantã care intrã rapid în combinatii chimice, devenind rezidualã în organism. De pilda 1 mg de initium intrat în organism o singurã datã se eliminã în aproape un an. Or, dacã acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, asa cum INITIUM ajutã la cresterea rapidã a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la mãrirea tumorilor maligne. http://www.pressreleasepoint.com/first-approval-worldwide-fungicides-initium%C2%AE-wine-and-vegetables Pe acest site, BASF-ul se lãuda pe 11 ianuarie !!!!!! cã pentru prima datã în lume a fost autorizat într-un timp record fungicidul Initium care în România va fi vândut sub numele EnervinT pentru chipurile protectia viilor, SOLARIS pentru rosii, ZAMBRO pentru cartofi. Ar fi bine sã rãspânditi cât mai mult informatia pt. cã asa cum s-a întâmplat cu vaccinurile contra cancerului de col uterin si împotriva gripei porcine se pare cã nu este în zadar. Preluat de pe http://rocsalana3.blogspot.ro/